30:1 Ezechia a trimis soli in tot Israelul si Iuda, si a scris scrisori si lui Efraim si lui Manase, ca sa vina la Casa Domnului la Ierusalim sa praznuiasca Pastele in cinstea Domnului, Dumnezeul lui Israel.
A trimis soli in tot Israelul si Iuda. Aceasta arata ca Ezechia se preocupa nu numai de Iuda, ci si de Israel. Dupa ce restabilise serviciul de inchinare in Templu, el a trimis scrisori in tot teritoriul lui Israel, invitandu-si poporul sa vina la slujba de Paste.
Lui Efraim si lui Manase. Acestea erau semintiile principale din teritoriul regatului de nord care nu fusesera duse inca in robie. Semintiile de la rasarit de Iordan si cele nordice suferisera o deportare mai timpurie (2 Regi 15,29; 1 Cronici 5,26).
30:2 Imparatul, capeteniile lui, si toata adunarea tinusera sfat la Ierusalim, ca Pastele sa fie praznuite in luna a doua;
Luna a doua. Lucrarea de curatire si sfintire a Templului nu s-a terminat decat in ziua a 16-a a lunii intai (cap 29, 17) si slujba de Paste incepea de obicei in ziua a 14-a a lunii intai (Exod 12,2.6; Levitic 23,5). Dar in cazuri de forta majora, legea ingaduia persoanelor individuale sa tina Pastele in ziua a 14-a a lunii a doua (Numeri 9,6-11).
30:3 caci nu puteau fi praznuite la vremea lor, pentru ca preotii nu se sfintisera in numar destul de mare si poporul nu se adunase la Ierusalim.
La vremea lor. Adica la termenul obisnuit, 14 Nisan.
30:4 Lucrul avand incuviintarea imparatului si a intregii adunari,
Verset ce nu a fost comentat.
30:5 au hotarat sa dea de veste in tot Israelul, de la Beer-Seba pana la Dan, ca sa vina la Ierusalim sa praznuiasca Pastele in cinstea Domnului, Dumnezeului lui Israel. Caci de mult nu mai fusesera praznuite dupa cum era scris.
Sa dea de veste. Ebr. qol, literal "voce". Conducerea lui Iuda a poruncit sa se trimita veste locuitorilor lui Israel invitandu-i la Paste. Relatarea nu da de inteles ca proclamatia in sine ar fi avut caracter de decret oficial. Ezechia nu ar fi putut sa faca o proclamatie oficiala in regatul lui Osea fara colaborarea regelui israelit, iar relatarea nu indica o astfel de colaborare.
De la Beer-Seba pana la Dan. O expresie asemanatoare a fost folosita pe timpul judecatorilor (Judecatori 20,1; 1 Samuel 3,20) si pe timpul monarhiei unite (2 Samuel 3,10; 17,11; 24,2; 1 Regi 4,25; 1 Cronici 21,2), dar dupa impartirea regatului, aceasta este prima ocazie cand este folosita in cadrul naratiunii.
De multa. Pe vremea lui Ieroboam din Iuda, multi dintre cei credinciosi din Israel si-au parasit natiunea ca sa se poata inchina Domnului la Ierusalim (cap. 11,16.17), iar in zilele lui Asa multi israeliti s-au alipit de asemenea fratilor lor din Iuda (cap.15,9). Ieroboam stabilise cultul viteilor de aur la Betel si Dan pentru a opri pe poporul sau sa se duca la Ierusalim sa se inchine (1 Regi 12,27-33), iar Baesa intarise Rama, in apropiere de granita, pentru a-i impiedica pe israeliti sa treaca in Iuda (2 Cronici 16,1). Acum, dupa atata timp, se oferea din nou ocazia unei invitatii de a participa la serviciul de inchinare de la Ierusalim. Osea, o marioneta a Asiriei (vezi la 2 Regi 17,1), conducand un regat partial dezmembrat, era probabil fie prea slab, fie prea nepasator ca sa-i impiedice pe solii lui Ezechia.
30:6 Alergatorii s-au dus cu scrisorile imparatului si capeteniilor lui in tot Israelul si Iuda. Si, dupa porunca imparatului, au zis: Copii ai lui Israel, intoarceti-va la Domnul, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac si Israel, ca sa Se intoarca si El la voi, ramasita scapata din mana imparatilor Asiriei.
Ramasita scapata. Cand s-au scris cuvintele acestea, partile de est si de nord ale regatului lui Israel cazusera deja in mainile Asiriei. Tiglat Pileser III pornise impotriva lui Israel pe vremea lui Pecah si luase Galilea, toata tara lui Neftali si Galaadul (2 Regi 15,29). In plus, ii evacuase pe "Rubeniti, Gaditi si jumatate din semintia lui Manase" (1 Cronici 5,26). Slabei ramasite care scapase i se mai oferea un prilej sa se pocaiasca (vezi PK 287-291) inainte de venirea lui Salmanasar, care la intemnitat pe Osea si a inceput asediul final al Samariei (2 Regi 17,4-6; 18,9.10).
30:7 Nu fiti ca parintii vostri si ca fratii vostri, care au pacatuit impotriva Domnului, Dumnezeului parintilor lor, si pe care de aceea i-a dat prada pustiirii, cum vedeti.
Verset ce nu a fost comentat.
30:8 Nu va intepeniti grumazul, ca parintii vostri; dati mana Domnului, veniti la sfantul Lui locas, pe care l-a sfintit pe vecie, si slujiti Domnului, Dumnezeului vostru, pentru ca mania Lui aprinsa sa se abata de la voi.
Verset ce nu a fost comentat.
30:9 Daca va intoarceti la Domnul, fratii vostri si fiii vostri vor gasi mila la cei ce i-au luat robi, si se vor intoarce in tara. Caci Domnul, Dumnezeul vostru, este milostiv si indurator, si nu-Si va intoarce Fata de la voi, daca va intoarceti la El.
Verset ce nu a fost comentat.
30:10 Alergatorii au mers astfel din cetate in cetate prin tara lui Efraim si Manase, pana la Zabulon. Dar ei radeau si isi bateau joc de ei.
La Zabulon. Semintiile rasaritene nu sunt amintite; poate ca fusesera deportate mai mult decat semintiile celelalte.
Radeau. Atitudinea semintiilor nordice era, in ansamblu, o atitudine de ostilitate fata de Dumnezeu si serviciile Lui de inchinare.
30:11 Insa cativa oameni din Aser, din Manase si Zabulon, s-au smerit si au venit la Ierusalim.
Cativa oameni din Aser. Spre deosebire de Israel, in Iuda, poporul a raspuns indemnurilor Duhului Sfant si au acceptat bucuros invitatia de a participa la Paste. Indiferent cat de raspandita poate fi apostazia, Domnul are mereu o ramasita care Ii ramane credincioasa (vezi Romani 9,27; 11,3.5).
30:12 In Iuda, de asemenea, mana lui Dumnezeu a lucrat si le-a dat o singura inima ca sa-i faca sa implineasca porunca imparatului si a capeteniilor, dupa cuvantul Domnului.
In Iuda de asemenea. In Iuda, spre deosebire de Israel, poporul a raspuns influentei Duhului Sfant si au acceptat cu bucurie invitatia de a participa la Paste.
30:13 Un popor in mare numar s-a adunat la Ierusalim sa praznuiasca sarbatoarea azimelor in luna a doua: a fost o adunare foarte mare.
Azimilor. Sarbatoarea aceasta, ca si Pastele, era in mod normal tinuta in luna intai, in cele sapte zile de dupa Paste (Exod 12,18; Levitic 23,5-8; Numeri 28,16.17).
30:14 S-au sculat, si au indepartat altarele pe care se jertfea in Ierusalim si pe toate acelea pe care se aducea tamaie, si le-au aruncat in paraul Chedron.
Au indepartat altarele. Acestea erau altarele pe care la ridicase Ahaz "in toate colturile Ierusalimului" (cap. 28,24). In anul intai al domniei lui, Ezechia a indepartat aceste altare inchinate dumnezeilor falsi.
In paraul Chedron. Vezi la cap. 29,16.
30:15 Au jertfit apoi Pastele in ziua a patrusprezecea a lunii a doua. Preotii si Levitii, plini de rusine, s-au sfintit, si au adus arderi de tot in Casa Domnului.
Plini de rusine. Se pare ca pana in momentul acesta multi preoti neglijasera sa se curateasca (cap. 29,34; 30,3), dar acum, rusinati de inflacararea generala, s-au sfintit prin ritualul de curatire, astfel incat sa fie gata pentru participarea la ceremoniile pascale.
30:16 Ei sedeau in locul lor obisnuit, dupa Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu, si preotii stropeau sangele, pe care-l luau din mana Levitilor.
Legea lui Moise. Sunt numeroase referirile la lege in Cronici (vezi cap. 23,18; 24,6, 14,4; 17,9). Stropeau sangele. Compara cu Levitic 1,5.11.15; 3,2.8.13.
30:17 Fiindca in adunare erau multi insi, care nu se sfintisera, Levitii au junghiat ei jertfele de Paste pentru toti cei ce nu erau curati, ca sa le inchine Domnului.
Nu se sfintisera. Oamenii din semintiile nordice erau in cea mai mare parte implicati in vreun fel de necuratie morala, de care nu avusesera ocazia sa se curateasca (v. 18).
Au junghiat ei jertfele de Paste. Mieii de Paste trebuiau sa fie junghiati de "adunarea lui Israel" (Exod 12,6). Totusi, in imprejurarea aceasta ei au fost junghiati de leviti in locul acelor membri ai adunarii care nu se curatisera.
30:18 Caci o mare parte din popor, multi din Efraim, Manase, Isahar si Zabulon nu se curatisera, si au mancat Pastele nu dupa cele scrise. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei, zicand: Domnul, care este bun, sa ierte pe toti
Multi din Efraim. Enumerarea semintiilor acestora arata cat de departe au ajuns solii lui Ezechia cu invitatia catre membrii din teritoriul regatului de la nord de a lua parte la sarbatoarea Pastelui de la Ierusalim.
Nu dupa cele scrise. [Altfel de cum era scris, KJV]. Aceia care nu erau curatiti nu aveau permisiunea de a manca Pastele la momentul potrivit, dar li se ingaduia sa-l manance cu o luna mai tarziu (Numeri 9,6.7.11). In imprejurarea aceasta Pastele fusese deja amanat pentru luna a doua, asa ca s-a facut o dispensa speciala pentru membrii necuratiti ai semintiilor din nord, carora li s-a ingaduit sa ia parte la jertfele de Paste.
30:19 cei ce si-au pus inima sa caute pe Domnul, Dumnezeul parintilor lor, macar ca n-au facut sfanta curatire!
Si-au pus inima. Acesta era lucrul cel mai important, mai mult decat simpla curatire ceremoniala. Nu toate au fost facute conform literei stricte a legii, ci, intrucat imprejurarile facusera aceasta cu neputinta, a fost respectat spiritul legii. Dumnezeu este rational, iar adevaratii slujitori ai Lui sunt oameni cu judecata si bun simt. Oricine este angajat in lucrarea Domnului va vedea ca uneori se pot ivi imprejurari extreme care schimba situatia, cand judecata si ratiunea trebuie sa inlocuiasca stricta observare a literei legii. Aceasta nu este o scuza pentru delasare sau lipsa disciplinei, dar situatiile de urgenta trebuie tratate asa cum o cer circumstantele.
30:20 Domnul a ascultat pe Ezechia, si a iertat poporul.
A ascultat pe Ezechia. Faptul ca Domnul a ascultat rugaciunea arata ca, in ochii Sai, este de preferat sinceritatea spirituala in locul consimtamantului rece si formalist fata de prescriptiile legale stricte.
A iertat poporul. [A vindecat poporul, KJV]. Domnul a iertat pacatele acelora care L-au cautat cu adevarat (vezi Psalmi 41,4; Ieremia 3,22; Osea 14,4 ).
30:21 Astfel copiii lui Israel, care se aflau la Ierusalim, au praznuit sarbatoarea azimelor, sapte zile, cu mare bucurie. Si, in fiecare zi, Levitii si preotii laudau pe Domnul cu instrumente care rasunau in cinstea Lui.
Sapte zile. Potrivit prescriptiilor mozaice (Exod 12,18; 23,15; Levitic 23,6; Numeri 28,17).
Cu mare bucurie. Adevarata religie aduce cu adevarat inchinatorilor ei bucurie si veselie. Serviciile de inchinare ar trebui sa contribuie la fericirea si multumirea tuturor acelora care participa la ele. Sarbatorile religioase ebraice erau de asa natura incat sa aduca poporului placere sfanta.
Instrumente care rasunau. Compara cu 2 Cronici 5,12.13; 1 Cronici 15,28.
30:22 Ezechia a vorbit inimii tuturor Levitilor, care aratau o mare pricepere pentru slujba Domnului. Sapte zile au mancat dobitoacele jertfite, aducand jertfe de multumire, si laudand pe Domnul, Dumnezeul parintilor lor.
Verset ce nu a fost comentat.
30:23 Toata adunarea a fost de parere sa mai praznuiasca alte sapte zile. Si au praznuit cu bucurie inca sapte zile.
Inca sapte zile. Aceasta a fost un supliment adaugat de buna voie la cerintele legii, oferindu-i poporului o sarbatoare de doua saptamani in loc de una obisnuita de sapte zile. Sarbatoarea suplimentara era un rezultat si un semn al preaplinul bucuriei si ravnei ocazionat de primele sapte zile de festivitati.
30:24 Caci Ezechia, imparatul lui Iuda, daduse adunarii o mie de vitei si sapte mii de oi, iar capeteniile i-au dat o mie de vitei si zece mii de oi, si multi preoti se sfintisera.
Verset ce nu a fost comentat.
30:25 Si s-a bucurat toata adunarea lui Iuda, si preotii si Levitii, si tot poporul venit din Israel, si strainii veniti din tara lui Israel sau asezati in Iuda.
Toata adunarea. Erau prezente la aceasta sarbatoare trei categorii de oameni: (1) locuitori din Iuda, incluzand poporul de rand, preotii si levitii; (2) locuitorii din Israel; (3) prozeliti atat din Israel, cat si din Iuda.
30:26 A fost mare veselie la Ierusalim. De pe vremea lui Solomon, fiul lui David, imparatul lui Israel, nu mai fusese la Ierusalim asa ceva.
De pe vremea lui Solomon. Ultima ocazie la care fusese posibil ca oameni atat din Israel cat si din Iuda sa se adune la o astfel de festivitate avusese loc pe vremea lui Solomon, cand regatul era inca unit. Dupa separare, n-au mai fost posibile servicii religioase comune care sa cuprinda cetateni din ambele natiunile, exceptand situatia cand israelitii au parasit regatul de nord pentru a emigra in Iuda. Acum natiunea din nord era atat de mult slabita, incat s-a putut din nou ca israelitii care doreau, sa vina la Ierusalim ca sa se inchine.
30:27 Preotii si Levitii s-au sculat si au binecuvantat poporul. Glasul lor a fost auzit, si rugaciunea lor a ajuns pana la ceruri, pana la locuinta sfanta a Domnului.
Au binecuvantat poporul. Probabil ca binecuvantarea preoteasca poruncita de Moise (Numeri 6, 22-27).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1-27 PK 288-291, 335-338
1.2 �
PK 335
5-9 �
PK 288
10.11 �
PK 336
10-13 �
PK 291
12.21-23 PK 337
26.27 �
PK 338