25:1 Amatia a ajuns imparat la varsta de douazeci si cinci de ani, si a domnit douazeci si noua de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Ioadan, din Ierusalim.
Amatia. Capitolul acesta, care se ocupa de domnia lui Amatia, este paralel cu 2 Regi 14,1-20. Textele sunt indeosebi asemanatoare la v. 1-4, care corespund cu 2 Regi 14,2-6; v. 17-24, care corespund cu 2 Regi 14,8-14; si v. 25-28, care corespund cu 2 Regi 14,17-20. Totusi, exista un numar important de lucruri care nu se regasesc in Regi, indeosebi in v. 5-10.13-16.
25:2 El a facut ce este bine inaintea Domnului, dar cu o inima care nu era in totul data Lui.
Cu o inima care era in totul data Lui. [Dar nu cu o inima desavarsita, KJV]. "Totusi nu ca tatal sau David; ci a lucrat in totul cum lucrase tatal sau Ioas" (2 Regi 14,3). Atat despre Ioas (2 Cronici 24,2), cat si despre Amatia se spune ca au facut "ce este bine inaintea Domnului", dar nici unul dintre acesti regi nu a fost cu toata inima in slujba Sa, cel putin nu pe parcursul intregii sale domnii. Fiecare a dat pe fata lipsuri insemnate si a trebuit sa primeasca pedeapsa pentru nedesavarsirile sale. Greseala lui Amatia de a nu indeparta inaltimile nu este mentionata (cf. 2 Regi 14,7).
25:3 Cand s-a intarit domnia in mainile lui, a omorat pe slujitorii care ucisesera pe imparatul, tatal sau.
Verset ce nu a fost comentat.
25:4 Dar n-a omorat pe fiii lor, caci a lucrat potrivit cu ceea ce este scris in Lege, in cartea lui Moise, unde Domnul da porunca aceasta: Sa nu se omoare parintii pentru copii, si sa nu se omoare copiii pentru parinti; ci fiecare sa fie omorat pentru pacatul lui.
Verset ce nu a fost comentat.
25:5 Amatia a strans pe oamenii din Iuda si i-a pus dupa casele parintesti, capetenii peste mii si capetenii peste sute, pentru tot Iuda si Beniamin. Le-a facut numaratoarea de la varsta de douazeci de ani in sus, si a gasit trei sute de mii de oameni alesi, in stare sa poarte armele, manuind sulita si scutul.
A strans pe oamenii din Iuda. Versetele 5-13 vorbeste despre puterea militara a natiunii si despre un atac asupra Edomului. In cea mai mare parte, sectiunea aceasta este o particularitate a Cronicilor. In Regi razboiul cu Edom este cuprins intr-un singur verset (2 Regi 14,7).
Trei sute de mii. Compara numarul acesta cu totalul din timpurile lui Iosafat (cap. 17, 14-18), probabil 580.000 (vezi la cap. 17,14) si cu cei 580.000 de viteji ai lui Asa (cap. 14,8). Fara indoiala ca forta numerica a natiunii scazuse foarte mult cu prilejul razboaielor dezastruoase ale lui Ioram si Ioas (vezi cap. 21,8.16; 24,23.24).
25:6 A mai tocmit cu plata din Israel o suta de mii de viteji, cu o suta de talanti de argint.
O suta de mii. Numai cu putin timp inainte, ostirea lui Israel din timpul lui Ioahaz se spune ca numara 50 de calareti si 10.000 de pedestrii (2 Regi 13,7). Cifrele acestea reprezentau fara indoiala nu numarul oamenilor apti de razboi in Israel, ci armata permanenta ramasa dupa razboiul dezastruos cu Siria. Faptul ca Amatia fusese constrans sa tocmeasca cu bani o ostire pentru ca sa sporeasca dimensiunile ostirii sale arata lamurit ca cei 300.000 reprezentau aproximativ puterea militara disponibila a lui Iuda pe timpul acela (v. 5).
25:7 Un om al lui Dumnezeu a venit la el, si a zis: Imparate, sa nu mearga cu tine oastea lui Israel, caci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toti acesti fii ai lui Efraim.
Sa nu mearga cu tine. Doar superioritatea numerica nu constituie o forta. Ostile lui Iuda impreuna cu Dumnezeu urmau sa fie mult mai tari decat ar fi fost prin adaugarea contingentului din Israel fara prezenta si ajutorul Domnului.
Toti acesti fii ai lui Efraim. Aceasta este adaugata ca o explicatie si arata ca termenul "Efraim" este folosit ca sinonim pentru natiunea Israel (vezi Osea 5,11.14; 6,4).
25:8 Daca mergi cu ei, chiar daca ai face la lupta fapte de vitejie, sa stii ca Dumnezeu te va face sa cazi inaintea vrajmasului. Caci Dumnezeu are putere sa te ajute si sa te faca sa cazi.
Daca mergi. De fapt profetul spunea: "Daca starui sa mergi, gandind ca in felul acesta vei fi tare, mergi inainte, foloseste-ti toata puterea, totusi nu vei izbuti". Solul lui Dumnezeu se straduia sa-l determine pe Amatia sa-si dea seama de lipsa de intelepciunea a dependentei de ajutorul omenesc, fara ajutorul Domnului (vezi cap. 16,7-9).
Are putere ca sa te ajute. Unele dintre cele mai mari infrangeri pe care le-a suferit poporul lui Dumnezeu au venit atunci cand au uitat ca Domnul are puterea sa-l ajute (vezi Numeri 13,31-33; 14,1.29-33).
25:9 Amatia a zis omului lui Dumnezeu: Dar ce sa fac cu cei o suta de talanti pe care i-am dat ostii lui Israel? Omul lui Dumnezeu a raspuns: Domnul poate sa-ti dea mult mai mult decat atat.
Cei o suta de talanti. Aceasta este o reactie tipic omeneasca. Amatia ar fi trebuit sa se gandeasca mai mult la ceea ce era bine sau rau si nu la plata pe care o daduse regelui lui Israel, care acum urma sa se dovedeasca o pierdere totala. Dar chiar daca oamenii lui Israel l-ar fi insotit in campania impotriva Edomului, Amatia nu ar fi stat mai bine. O fapta neinteleapta nu poate fi ispasita prin alta la fel.
25:10 Atunci Amatia a despartit ceata care-i venise din Efraim, si a poruncit ca oamenii acestia sa se intoarca acasa. Dar ei s-au maniat foarte tare pe Iuda, si au plecat acasa cu mare furie.
S-au maniat foarte tare. [Tare aprinsi, KJV]. N-au avut cum sa fie altfel. Amatia ar fi putut sa le spuna adevaratul motiv pentru trimiterea lor acasa, si anume ca Domnul nu era cu Israel (v. 7) si ca prezenta lor avea sa aduca infrangerea (v. 8). Fireste ca observatia i-ar fi infuriat. Or, cum se pare ca a fost cazul, el nu a dat nici un motiv. Astfel ei au presupus ca fusesera trimisi acasa pentru ca le fusese pusa la indoiala buna credinta. Dar si motivul acesta i-a maniat.
25:11 Amatia s-a imbarbatat, si si-a dus poporul in Valea Sarii, unde a batut zece mii de oameni din fiii lui Seir.
Valea Sarii. Valea Sarii (vezi 2 Samuel 8,13; 1 Cronici 18,12) era probabil aproape de Marea Moarta (vezi 2 Regi 14,7). Raportul din Regi mai spune ca ei au luat Sela, care inseamna "stanca". Aceasta este probabil vestitul tinut Petra, la aprox. 80 km sud de Marea Moarta. "Petra" este numele grecesc pentru "stanca". Sela era probabil locul in care se afla capitala edomita la vremea aceea.
25:12 Si fiii lui Iuda au prins din ei zece mii de insi vii, pe care i-au dus pe varful unei stanci, de unde i-au pravalit in vale asa incat toti au fost zdrobiti.
Varful unei stanci. Acesta era probabil varful unei stanci care se ridica deasupra cetatii Petra. Edomitul Sela se afla pe muntele abrut Umm al Biara, unicul loc unde s-au gasit pana acum vestigii din perioada aceea. Aceasta masacrare a prizonierilor nu este mentionata in Regi, dar e de inteles cand se are in vedere razboaiele aspre din zilele acelea (2 Regi 8,12; Amos 1,11.13).
25:13 Insa, oamenii din ceata careia ii daduse drumul ca sa nu mearga la razboi cu el, au navalit in cetatile lui Iuda, de la Samaria pana la Bet-Horon, au ucis acolo trei mii de insi, si au luat multe prazi.
De la Samaria pana la Bet-Horon. Nici unul din locurile acestea nu este pe linia de mars a unei armate care se intorcea de pe drumul catre Edom in tara lui Israel, deoarece Samaria era capitala lui Israel, aflandu-se la 56 km nord de Ierusalim, iar cele doua cetati Bet-Horon se aflau la 16 km si la 19,2 km nord-vest de Ierusalim. Daca trupele au fost trimise acasa inainte ca marsul catre Edom sa inceapa, fortele lui Iuda ar fi fost in masura sa impiedice pradaciunile facute de israelitii demobilizati. E posibil ca dupa ce israelitii s-au intors in tara lor sa fi fost trimisi de regele Ioas sa faca o incursiune in Iuda, cu care prilej ostasii instigati s-au aruncat asupra locuitorilor din tinutul de frontiera in jurul cetatii Bet-Horon.
25:14 Cand s-a intors Amatia de la infrangerea Edomitilor, a adus pe dumnezeii fiilor lui Seir, si i-a pus dumnezei pentru el; s-a inchinat inaintea lor, si le-a adus tamaie.
A adus pe dumnezeii. Partea aceasta (v. 14-16), care trateaza inchinarea lui Amatia la dumnezeii edomiti, nu se regaseste in Regi. Era ceva obisnuit de a lua zeii tarilor cucerite, nu neaparat pentru inchinare, ci drept trofee ale victoriei.
Dumnezei pentru el. Astfel sunt nebunia si tradarea oamenilor. Dumnezeii edomiti nu fusesera in stare sa dea propriului lor popor ajutor impotriva atacului lui Iuda, desi Iehova ii daduse lui Amatia o mare victorie asupra lui Edom. Cu toate acestea, regele s-a plecat si a adus inchinare idolilor acestor edomitilor invinsi.
25:15 Atunci Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Amatia, si a trimis la el pe un proroc, care i-a zis: Pentru ce ai cautat pe dumnezeii poporului acestuia, cand ei n-au putut sa-si izbaveasca poporul din mana ta?
Verset ce nu a fost comentat.
25:16 Pe cand vorbea el, Amatia i-a zis: Oare te-am facut sfetnic al imparatului? Pleaca! Pentru ce vrei sa fii lovit? Prorocul a plecat, zicand: Stiu acum ca Dumnezeu a hotarat sa te nimiceasca, pentru ca ai facut lucrul acesta si n-ai ascultat sfatul meu.
Sa fii lovit. Mustrarea profetului putea sa aiba ca rezultat fie o pocainta umila, daca solia era acceptata, fie manie si inversunare, daca aceasta era respinsa. Amatia a refuzat sa asculte de ratiune sau de vocea lui Dumnezeu si pe cat se pare a fost pe punctul sa ordone omorarea profetului.
Hotarat sa te nimiceasca. I-a fost descoperit profetului ca necredinta infama a lui Amatia nu urma sa fie trecuta cu vederea si ca judecata divina fusese pronuntata impotriva lui.
25:17 Dupa ce s-a sfatuit, Amatia, imparatul lui Iuda, a trimis sa spuna lui Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, imparatul lui Israel: Vino, sa ne vedem fata in fata!
S-a sfatuit. Dar nu cu Dumnezeu. Intrucat Il parasise pe Dumnezeu, el s-a indreptat pentru sfat la oameni al caror sfat era potrivnic vointei lui Dumnezeu si care au atras asupra sa judecatile pe care le hotarase El. Versetele 17-24, care se ocupa de provocarea nechibzuita a lui Ioas de catre Amatia si de infrangerea teribila a lui Amatia, sunt paralele cu 1 Regi 14,8-14 (vezi comentariile de acolo).
Sa ne vedem fata in fata. Aceasta reprezenta o provocare la razboi.
25:18 Si Ioas, imparatul lui Israel, a trimis sa spuna lui Amatia, imparatul lui Iuda: Spinul din Liban a trimis sa spuna cedrului din Liban: Da pe fiica ta de nevasta fiului meu! Si fiarele salbatice din Liban au trecut si au calcat in picioare spinul.
Spinul. In ce priveste parabola aceasta, vezi la 2 Regi 14,9.
25:19 Tu te gandesti ca ai batut pe Edomiti, si de aceea ti se inalta inima ca sa te mandresti. Acum stai mai bine acasa. Pentru ce sa starnesti un rau, care ti-ar aduce pieirea ta si a lui Iuda?
Verset ce nu a fost comentat.
25:20 Dar Amatia nu l-a ascultat, fiindca Dumnezeu hotarase sa-i dea in mainile vrajmasului, caci cautasera pe dumnezeii Edomului.
Dumnezeu hotarase. [Venea de la Dumnezeu, KJV]. Vezi la cap. 22,8. Din cauza inchinarii sale la dumnezeii Edomului (v. 6), impotriva regelui lui Iuda a fost pronuntata o pedeapsa (v. 16), iar Domnul a ales sa ingaduie ca sa vina pedeapsa.
25:21 Si Ioas, imparatul lui Israel, s-a suit: si s-au vazut in fata, el si Amatia, imparatul lui Iuda, la Bet-Semesul lui Iuda.
Bet-Semes. O cetate la 24 km vest de Ierusalim (vezi la 2 Regi 14,11).
25:22 Iuda a fost batut de Israel, si fiecare a fugit in cortul lui.
Verset ce nu a fost comentat.
25:23 Ioas, imparatul lui Israel, a luat la Bet-Semes pe Amatia, imparatul lui Iuda, fiul lui Ioas, fiul lui Ioahaz. L-a adus la Ierusalim, si a facut o spartura de patru sute de coti in zidul Ierusalimului, de la poarta lui Efraim pana la poarta unghiului.
A luat... pe Amatia. Vezi la 2 Regi 14,13.
25:24 A luat tot aurul si argintul, si toate vasele, care se aflau in Casa lui Dumnezeu, la Obed-Edom, si vistieriile casei imparatului. A luat si ostatici, si s-a intors la Samaria.
La Obed-Edom. In ce priveste un neam levitic cu numele acesta, vezi la 1 Cronici 26,4.8.15.
25:25 Amatia, fiul lui Ioas, imparatul lui Iuda, a trait cincisprezece ani dupa moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, imparatul lui Israel.
Cincisprezece ani. Aceasta este o declaratie cronologica neobisnuita. Nicaieri in alta parte (decat in pasajul paralel din 2 Regi 14,17) nu ni se spune ca un anumit rege al lui Israel sau al lui Iuda ar fi trait dupa moartea unui alt rege. Unii au sustinut ca desi Biblia spune ca Amatia "a trait" dupa moartea lui Ioas, ea nu afirma ca el a domnit; ca este improbabil ca Amatia sa fi fost eliberat indata dupa capturarea lui; ca pe vremea aceea poporul lui Iuda l-a pus probabil pe scaunul de domnie pe Ozia, fiul de 16 ani al lui Amatia (vezi la cap. 26,1); ca Amatia nu a fost eliberat probabil decat dupa moartea lui Ioas, cand i s-a ingaduit sa se intoarca in tara sa pentru a trai 15 ani. Daca aceasta schema este corecta, ea ofera o explicatie rationala a coregentei din acea perioada.
Versetele 25-28, care se ocupa de sfarsitul domniei lui Amatia, sunt paralele cu 2 Regi 14,17-20.
25:26 Celelalte fapte ale lui Amatia, cele dintai si cele de pe urma, nu sunt scrise oare in cartea imparatilor lui Iuda si Israel?
Verset ce nu a fost comentat.
25:27 De cand s-a abatut Amatia de la Domnul, s-a facut impotriva lui o uneltire la Ierusalim, si el a fugit la Lachis. Dar l-au urmarit la Lachis si l-au omorat.
De cand. [Dupa timpul cand, KJV]. Sau "de la timpul cand". LXX si versiunile latine vechi sprijina varianta "in timpul cand". Nu se poate fixa nici un timp precis prin prepozitia ebraica mir, tradusa aici "dupa" [KJV], intrucat ea poate sa indice orice timp de la declansarea apostaziei (vezi Genesa 4,3; Osea 6,2; Judecatori 11,4; Isaia 24,22). Unii spun ca Amatia s-a abatut de la Domnul (2 Cronici 25,14-16) cu prilejul inchinarii lui la dumnezeii capturati in campania edomita, ca atunci a trimis el lui Ioas provocarea nesabuita si s-a angajat in razboiul temerar si neintelept care a adus natiunii sale o infrangere teribila si ca urmare propria lui prindere (v. 17-23); ca atunci s-a constituit impotriva lui conspiratia care a pus pe scaunul de domnie pe fiul lui de 16 ani, Ozia. De aceea, scurtul raport ar parea sa indice faptul ca moartea lui a survenit aproape imediat dupa declansarea conspiratiei. Totusi afirmatia cu privire la timp din v. 27 a determinat pe unii sa creada ca fuga lui la Lachis, unde a fost omorat, nu a avut loc decat la 15 ani dupa moartea lui Ioas, deci la mai mult de 15 ani de cand a inceput conspiratia. Totusi, faptul ca declansarea conspiratiei a avut loc atat de timpuriu nu poate fi stabilit cu exactitate din informatiile disponibile.
25:28 L-au adus pe cai, si l-au ingropat cu parintii sai in cetatea lui Iuda.
Verset ce nu a fost comentat.