19:1 Iosafat, imparatul lui Iuda, s-a intors in pace acasa la Ierusalim.
Iosafat. Capitolul 19 contine materiale care nu apar in raporturile din Regi. Cuprinde subiecte precum mustrarea lui Iosafat dupa intoarcerea de la Ramot din Galaad (v. 1-3), eforturile personale ale regelui in vederea unei reforme religioase (v. 4) si reforma adusa de el sistemului judiciar (v. 512).
Intors. Ahab si Iosafat nu reusisera sa recastige Ramot din Galaad. Trupele s-au inapoiat pe la casele lor si proiectul a fost pe cat se pare abandonat (vezi 1 Regi 22,36). Raportul lasa sa se inteleaga faptul ca sirienii respinsesera cu succes atacul, dar nu facusera nici o incercare de a exploata succesul. Iosafat s-a intors la Ierusalim sanatos si nevatamat, mai trist, dar mai intelept.
19:2 Iehu, fiul prorocului Hanani, i-a iesit inainte, si a zis imparatului Iosafat: Cum de ai ajutat tu pe cel rau, si ai iubit pe cei ce urasc pe Domnul? Din pricina aceasta este maniat Domnul pe tine.
Iehu, fiul proorocului Hanani. Hanani era numele profetului care il mustrase pe Asa pentru faptul ca se sprijinise pe regele Siriei in loc sa se sprijine pe Domnul si care fusese aruncat in inchisoare din cauza mustrarii lui (cap. 16,7-10), iar Iehu era profetul care il mustrase curajos pe Baesa pentru nelegiuirea lui (1 Regi 16,1-7). Iehu a fost si istoriograful domniei lui Iosafat (2 Cronici 20,34).
I-a iesit inainte. Iosafat a fost mustrat intr-un moment cat se poate de potrivit cand, zdrobit sufleteste si descurajat, se apropia de capitala. Atunci solia profetica putea sa actioneze hotarator asupra inimii lui.
Ai ajutat... pe cel rau. Din punct de vedere omenesc, conduita lui Iosafat de a se uni cu Ahab intr-un atac impotriva Siriei poate ca a parut intelept. Siria era tot mai puternica, fiind o amenintare atat pentru Iuda cat si pentru Israel. Evreii aveau dreptul de a recupera cetatile de dincolo de Iordan pe care Siria le luase de la ei. Probabil ca Iosafat cantarise cu grija situatia si poate ca vazuse ca actiunea contra Siriei era temeinica. Dar aceasta nu avea aprobarea divina, iar in realizarea ei Iosafat se aliase cu un om pe care Domnul nu-l putea binecuvanta. Ahab era un idolatru invederat, in timp ce Iosafat se straduise sa desfiinteze idolatria. Nu exista nimic comun intre cei doi, si Iosafat nu avea dreptul sa se uneasca cu un om atat de josnic. El ar fi facut mai bine sa se tina departe si ar fi fost mai sigur de succes daca ar fi mers singur contra Siriei. Cu ajutorul si binecuvantarea lui Dumnezeu, el ar fi putut sa izbuteasca, chiar si fara sprijinul fortelor lui Ahab. Ajutorul omenesc se poate dovedi mai mult un blestem decat o binecuvantare, daca nu are aprobarea Cerului.
Este maniat Domnul pe tine. Lui Dumnezeu nu i-a placut purtarea lui Iosafat si a facut cunoscut neplacerea Sa printr-o mustrare fatisa. Capitolul urmator vorbeste despre un atac puternic al ostilor lui Moab, Amon si Muntele Seir impotriva lui Iuda si naufragiul flotei lui Iosafat.
19:3 Dar tot se mai gaseste si ceva bun in tine, caci ai inlaturat din tara idolii, si ti-ai pus inima sa caute pe Dumnezeu.
Verset ce nu a fost comentat.
19:4 Iosafat a ramas la Ierusalim. Apoi a mai facut o calatorie prin mijlocul poporului, de la Beer-Seba, pana la muntele lui Efraim, si i-a adus inapoi la Domnul, Dumnezeul parintilor lor.
De la Beer-Seba pana la muntele lui Efraim. Adica tot Iuda, de la Beer-Seba, in extrema sudica, pana la Muntele lui Efraim si hotarele lui Israel, in nord. Compara cu expresia "de la Dan pana la Beer-Seba" folosita pentru tot Iuda si Israel (1 Samuel 3,20; 2 Samuel 3,10; 17,11; 24,2.15; 1 Regi 4,25; 1 Cronici 21,2; 2 Cronici 30,15).
19:5 A pus judecatori in toate cetatile intarite din tara lui Iuda, in fiecare cetate.
A pus judecatori. Iosafat a revizuit sistemul judiciar infiintand sau mentinand curti de justitie eficiente, cu o curte de apel la Ierusalim (vezi PK 197).
Fiecare cetate. Erau probabil judecatori in satele mai mici, unde se puteau hotari cazurile mai putin insemnate. Batranii locali poate ca au servit ca judecatori in tinuturile rurale. Iosafat a numit judecatori la curtile mai mari din cetatile mai insemnate.
19:6 Si a zis judecatorilor: Luati seama la ce veti face, caci nu pentru oameni veti rosti judecati; ci pentru Domnul, care va fi langa voi cand le veti rosti.
Luati seama. Iosafat i-a indemnat pe noii judecatori sa acorde importanta si atentie lucrarii lor. Ei trebuiau sa judece fara partinire toate clasele, atat saraci, cat si bogati.
Pentru Domnul. Judecatorul era in primul rand un slujitor al lui Dumnezeu. El trebuia sa fie neinfricat si impartial in toate hotararile lui (vezi Deuteronom 1,17; Psalmi 82,1-4; Eclesiast 5,8).
Langa voi. [Cu voi, KJV]. Pe Dumnezeu Il intereseaza dreptatea si e prezent in salile de judecata. El insemneaza orice verdict impartial si noteaza fiecare incalcare a justitiei.
19:7 Acum, frica Domnului sa fie peste voi; vegheati asupra faptelor voastre, caci la Domnul, Dumnezeul nostru, nu este nici o nelegiuire, nici nu se are in vedere fata oamenilor, nici nu se primesc daruri.
Frica Domnului. Omul care are raspunderea de a administra dreptatea, se confrunta totdeauna cu sarcina de a decide asupra diferitelor cazuri. El trebuie sa-si faca lucrul recunoscand faptul ca ochii Domnului sunt asupra lui. El trebuie sa hotarasca mereu asupra unor cazuri in dezbatere, fara sa uite deloc ca orice hotarare pe care o ia este inregistrata in cartile Cerului.
Nici o nelegiuire. E o consolare sa ne amintim ca marele Judecator al lumii este un judecator drept si ca, astfel, insasi decizia lui este cea adevarata si cea dreapta (vezi Deuteronom 32,4; Psalmi 9,8; 67,4; 96,13; Apocalipsa 19,11).
Nu se are in vedere fata oamenilor. Un judecator drept hotaraste asupra fiecarui caz in functie de natura intrinseca a acestuia si nu de persoanele implicate. Dar mult prea adesea "se are in vedere fata oamenilor" cand este vorba sa se ia o hotarare. Prietenii personali sunt favorizati, iar celor care sunt in situatia de a li se intoarce servicii li se arata o consideratie speciala. Astfel de judecati nu sunt nici impartiale, nici drepte si nici nu aduc binecuvantarea Cerului. Domnul cerului nu cauta la fata (Deuteronom 10,17; Fapte 10,34; Romani 2,11; Galateni 2,6; Efeseni 6,9; 1 Petru 1,17), iar urmasii Lui ar trebui sa fie ca El. Practica de a-i lingusi si a-i favoriza pe oameni bogati si cu functii inalte, in timp ce oamenii saraci si umili sunt dispretuiti si deposedati de drepturi, a atras ulterior asupra conducatorilor lui Israel unele din cele mai hotarate mustrari cuprinse vreodata in scrierile profetilor.
Nici nu se primesc daruri. Justitia Cerului nu e de vanzare, dar nu totdeauna este la fel in cazul justitiei oamenilor. Deciziile sunt adesea influentate de daruri. Darurile nu sunt totdeauna oferite din motive demne, iar serviciile primite anticipeaza adesea servicii la schimb. Mituirea nu implica totdeauna argint sau aur. Multe persoane cu functii de raspundere au fost cumparate acceptand un semn oarecare, aparent inofensiv. Orice om care poarta raspunderea de a lua hotarari trebuie sa fie totdeauna atent sa nu permita ca vreun un fel de dar, indiferent de natura lui, sa constituie factorul hotarator in verdictul dat.
19:8 Cand s-a intors la Ierusalim, Iosafat a pus si aici, pentru judecatile Domnului si pentru neintelegeri, Leviti, preoti si capetenii peste casele parintesti ale lui Israel.
La Ierusalim. O curte superioara sau o inalta curte de apel a fost infiintata in capitala (vezi la
v. 5). Leviti. David numise inainte 6000 de leviti ca slujbasi si judecatori (1 Cronici 23,4). Moise poruncise ca preotii si levitii sa serveasca in calitate de judecatori (Deuteronom 17,8.9). Capetenii peste casele parintesti. Acestia erau capeteniile familiilor sau neamurilor (vezi Deuteronom 1,15-17). Varsta si experienta i-ar fi ajutat sa ia decizii drepte si intelepte.
Cand s-a intors la Ierusalim. [Cand s-au intors la Ierusalim, KJV]. O schimbare de semn vocalic permite ca expresia aceasta sa fie tradusa: "si ei au locuit la Ierusalim". LXX sugereaza o schimbare in plus cand reda a doua parte a versetului astfel: "si sa judece pe locuitorii Ierusalimului". Curtea aflata in discutie aici era un tribunal suprem central din capitala tarii, care putea sa functioneze pentru cazuri religioase, dar si civile (vezi PK 197).
19:9 Si iata poruncile pe care li le-a dat: Voi sa lucrati in frica Domnului, cu credinta si curatie de inima.
Poruncile pe care li le-a dat. Iosafat a dat dovada de o preocupare sincera fata de problema administrarii impartiale a justitiei si a facut tot ce i-a stat in putere pentru a le prezenta noilor judecatori solemna raspundere care le revenea, incurajandu-i sa fie absolut drepti si fara repros in indeplinirea inaltei insarcinari.
Frica Domnului. Compara cu v. 7 si 2 Cronici 23,3.
19:10 In orice neintelegere, care va va fi supusa de fratii vostri, care locuiesc in cetatile lor, si anume: cu privire la un omor, la o lege, la o porunca, la invataturi si randuieli, sa-i luminati, ca sa nu se faca vinovati fata de Domnul, si sa nu izbucneasca mania Lui peste voi si peste fratii vostri. Asa sa lucrati, si nu veti fi vinovati.
Orice neintelegere [Orice cauza, KJV]. Adica acele cauze care ar putea veni inaintea tribunalului central din Ierusalim din alte cetati ale tarii. Din pasajul acesta reiese clar ca aceasta curte din capitala era o curte suprema de apel (vezi la v. 8).
Cu privire la un omor. [Intre sange si sange, KJV; trd. Nit.]. Cazuri cu privire la varsare de sange (vezi Deuteronom 17,8; 19,4-13; Exod 21,12-15; 22,2; Numeri 35,11-33).
La o lege, la o porunca. [Intre lege si porunca, KJV; trd. Nit.]. Adica probleme legate de interpretarea si aplicarea diferitelor legi si regulamente care formau codul legal ebraic.
Sa-i luminati. [Sa-i instiintati, KJV]. Iosafat ii indemnase pe judecatori sa slujeasca in mod credincios si cu o inima desavarsita, in temere de Domnul (v. 6.7.9) si acum ii indemna ca si ei, la randul lor, sa-i indemne pe cei care se prezentau inaintea lor sa nu mai faca rele pentru ca sa nu atraga judecata asupra natiunii.
19:11 Si iata ca aveti in frunte pe marele preot Amaria, pentru toate treburile Domnului, si pe Zebadia, fiul lui Ismael, capetenia casei lui Iuda, pentru toate treburile imparatului, si aveti inainte ca dregatori pe Leviti. Intariti-va si lucrati, si Domnul sa fie cu cel ce va face binele!
Amaria. Potrivit cu 1 Cronici 6,8-11, Amaria era al cincilea dupa Tadoc, marele preot din timpul lui David (2 Samuel 17,15). Intrucat Iosafat era al cincilea dupa David, acelasi Amaria este indicat in ambele cazuri.
Treburile Domnului. Marele preot era in mod normal capetenia inaltei curti in materie de chestiuni religioase.
Treburile imparatului. Zebadia trebuia sa fie conducatorul curtii supreme in toate cazurile civile sau penale.
Cel ce va face binele. [Cu cel bun, KJV]. Iosafat si-a exprimat credinta ca Dumnezeu avea sa fie cu cei sinceri fata de El si cinstiti in slujba lor. Cuvantul "sa fie" ar trebui tradus ca o dorinta, facand astfel din ultima propozitie o binecuvantare sau rugaciune: "Si fie ca Domnul sa fie cu cel bun".
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1-11 PK 196-198
1 �
�
PK 196
2 �
�
FE 295
2.3 �
PK 196
4-11 �
PK 197