18:1 Iosafat a avut bogatii si slava din belsug, si s-a incuscrit cu Ahab.
S-a incuscrit cu Ahab. Capitolul acesta e paralel cu 1 Regi 22,2-35. In Regi incidentul apare in legatura cu raportul despre domnia lui Ahab, in timp ce aici apare in legatura cu raportul despre domnia lui Iosafat. Cuvantul tradus "s-a incuscrit" inseamna a face o legatura de casatorie. Verbul este tradus "incuscriti-va" [Faceti casatorii, KJV] in Genesa 34,9; Deuteronom 7,3; Iosua 23,12. Alianta dintre regi a fost sigilata prin casatoria Ataliei, fiica lui Ahab si a Izabelei, cu Ioram, fiul lui Iosafat (vezi 2 Cronici 21,6; vezi la 2 Regi 8,26).
18:2 Dupa cativa ani, s-a pogorat la Ahab in Samaria. Ahab a taiat pentru el si pentru poporul care era cu el un mare numar de oi si boi, si l-a rugat sa se suie la Ramot din Gallad.
Dupa cativa ani. Adica "in anul al treilea" (1 Regi 22,2). Acesta era anul al treilea si ultimul dintr-o perioada de trei ani de pace dintre Israel si Siria (1 Regi 22,1). A fost anul mortii lui Ahab, 853 in. Hr. , potrivit cronologiei bazate pe lista asiriana limmu (vezi vol. II, p. 159). Alianta dintre Iosafat si Ahab a fost probabil incheiata in 863 i.Hr. sau cu putin timp inainte, deoarece Ahazia, fiul lui Ioram si al Ataliei (vezi la v. 1), avea 22 de ani in al 12-lea an de la moartea lui Ahab si urcarea pe tron a lui Ioram (2 Regi 8,25.26).
A taiat... un mare numar de oi si boi. Ahab l-a coplesit pe Iosafat cu ospitalitatea, ca parte a unui plan gandit sa castige participarea regelui lui Iuda la proiectata campanie contra Siriei.
18:3 Ahab, imparatul lui Israel, a zis lui Iosafat, imparatul lui Iuda: Vrei sa vii cu mine la Ramot in Galaad? Iosafat i-a raspuns: Eu ca tine, si poporul meu ca poporul tau, vom merge la lupta impotriva lui cu tine.
A zis lui Iosafat. Versetul acesta este asemanator cu 1 Regi 22,4. Incepand de aici, rapoartele din Cronici si Regi difera doar putin (vezi la 1 Regi 22).
Poporul meu ca poporul tau. Raportul paralel adauga "caii mei ca ai tai" (1 Regi 22,4). Carele jucau un rol important in lupta ce statea sa inceapa. La lupta de la Qarqar, de la care Ahab abia se intorsese, Israel adusese, potrivit cu raportul asirian, 2.000 de care si 10.000 de pedestri, in timp ce Ben-Hadad din Siria avea 1.200 de cara si 1.200 de calareti si 20.000 de pedestri.
18:4 Apoi Iosafat a zis imparatului lui Israel: Intreaba acum, te rog, cuvantul Domnului.
Cuvantul Domnului. Iosafat se invoise in mod necugetat sa mearga cu Ahab impotriva sirienilor, dar se pare ca acum constiinta ii spunea ca ar fi trebuit ca intai sa afle voia Domnului.
18:5 Imparatul lui Israel a strans pe proroci, in numar de patru sute, si le-a zis: Sa ne ducem la lupta impotriva Ramotului din Galaad, sau sa-mi vad de treaba? Si ei au raspuns: Suie-te, si Dumnezeu o va da in mainile imparatului.
Prooroci, in numar de patru sute. Acestia erau profeti mincinosi.
18:6 Dar Iosafat a zis: Nu mai este aici nici un proroc al Domnului, prin care sa-L putem intreba?
Prooroc al Domnului. Pe Iosafat nu il interesa atat de mult un raport favorabil, cat unul adevarat. El nu avea incredere in cuvantul celor 400 de prooroci mincinosi ai Samariei.
18:7 Imparatul lui Israel a raspuns lui Iosafat: Mai este un om prin care am putea sa intrebam pe Domnul; dar il urasc, caci nu-mi proroceste nimic bun, nu proroceste niciodata decat rau: este Mica, fiul lui Imla. Si Iosafat a zis: Sa nu vorbeasca asa imparatul!
Nu-mi prooroceste nimic bun. [Nu-mi prooroceste niciodata bine, KJV] Profetul Domnului nu profetiza bine lui Ahab, pentru ca nu era nimic bun de profetizat. El ii transmitea lui Ahab soliile care ii erau date de Dumnezeu. Ahab il ura pe Mica pentru ca ura adevarul si Il dispretuia pe Domnul. Adevarul este adevar, indiferent daca este apreciat sau nu. Ceea ce spunea profetul Domnului urma sa se intample, indiferent ca Ahab dorea sau nu lucrul acela.
18:8 Atunci imparatul lui Israel a chemat un dregator, si i-a zis: Trimite sa vina indata Mica, fiul lui Imla.
Verset ce nu a fost comentat.
18:9 Imparatul lui Israel si Iosafat, imparatul lui Iuda, sedeau fiecare pe scaunul lui de domnie, imbracati cu hainele lor imparatesti; sedeau in locul de la intrarea portii Samariei. Si toti prorocii proroceau inaintea lor.
Verset ce nu a fost comentat.
18:10 Zedechia, fiul lui Chenaana, isi facuse niste coarne de fier, si a zis: Asa vorbeste Domnul: Cu aceste coarne, vei bate pe Sirieni pana ii vei nimici.
Coarne de fer. Coarnele erau adesea folosite ca simboluri ale tariei (Deuteronom 33,17; Ieremia 48,25; Amos 6,13).
18:11 Si toti prorocii au prorocit la fel, zicand: Suie-te la Ramot in Galaad, caci vei avea izbanda si Domnul o va da in mainile imparatului.
Suie-te. Profetii profetizau astfel pentru ca aceasta era solia pe care o dorea Ahab. Ei erau in serviciul regelui lui Israel, nu in serviciul Domnului cerului. Spunandu-i lui Ahab sa se suie la Ramot din Galaad, ei ii spuneau sa se duca la moarte (vezi v. 34).
18:12 Solul care se dusese sa cheme pe Mica, i-a vorbit asa: Iata, prorocii cu un gand prorocesc de bine imparatului; cuvantul tau sa fie dar ca si cuvantul fiecaruia din ei! Vesteste de bine!
Vorbeste de bine. Solul se straduia sa-l invete pe profetul Domnului cu privire la felul de solie pe care sa o dea. Dar profetii lui Dumnezeu sunt purtatori de cuvant ai Cerului si isi primesc soliile de la Dumnezeu, nu de la oameni. Oamenii manifesta putin respect fata de un profet cand incearca sa-i influenteze solia pe care acesta urmeaza sa o transmita.
18:13 Mica a raspuns: Viu este Domnul ca voi vesti ce va spune Dumnezeul meu.
Ceva spune Dumnezeul meu. Lui Ieremia, Domnul i-a spus: "Iata, pun cuvintele Mele in gura ta" (Ieremia 1,9). Un profet adevarat nu vorbeste pentru sine, ci pentru Domnul.
18:14 Cand a venit la imparat, imparatul i-a zis: Mica, sa ne ducem la lupta impotriva Ramotului din Galaad, sau sa-mi vad de treaba? El a raspuns: Suiti-va! Caci veti avea izbanda, si vor fi dati in mainile voastre.
Suiti-va. Vezi la 1 Regi 22,15. Mica pare ca vorbeste aici cu un sarcasm dramatic, repetand doar solia mincinoasa a proorocilor mincinosi (v. 11). Evident tonul sau arata clar lucrul acesta, cum se vede din raspunsul lui Ahab (v. 15).
18:15 Si imparatul i-a zis: De cate ori va trebui sa te pun sa juri ca nu-mi vei spune decat adevarul in Numele Domnului?
Verset ce nu a fost comentat.
18:16 Mica a raspuns: Vad tot Israelul risipit pe munti, ca niste oi care n-au pastor; si Domnul a zis: Oamenii acestia n-au stapan, fiecare sa se intoarca in pace acasa!
N-au pastor. Regele va cadea, iar poporul va ramane fara conducator.
18:17 Imparatul lui Israel a zis lui Iosafat: Nu ti-am spus eu? El nu-mi proroceste nimic bun, nu-mi proroceste decat rau.
Nu ti-am spus eu? Ahab era un rege nelegiuit si stia ca nu putea sa astepte o solie buna de la Domnul. Dar el ar fi trebuit sa stie ca solia Domnului era totusi o solie adevarata. Deoarece Ahab nu a acceptat-o, a platit cu viata.
18:18 Si Mica a zis: Ascultati dar cuvantul Domnului! Am vazut pe Domnul stand pe scaunul Sau de domnie, si toata oastea cerurilor stand la dreapta si la stanga Lui.
Am vazut. Aceasta este o viziune in parabole si trebuia sa fie interpretata ca atare. In ea, Dumnezeu este reprezentat ca facand ceea ce nu impiedica, Dumnezeu nu constrange vointa. Cand oameni rai aleg cu incapatanare sa aleaga inselaciunea, El nu intervine.
Intrucat Dumnezeu este mai presus de orice si oricine, refuzul Lui de a opri fortele raului e adesea reprezentat ca si cand El trimite in mod direct raul. Un exemplu poate fi gasit in intamplarea cu serpii infocati (Numeri 21,4-9). Potrivit relatarii, asa cum este redata de Moise, "Domnul a trimis impotriva poporului niste serpi infocati" (Numeri 21,6). Totusi, serpii acestia "infocati" n-au fost atunci creati sau transportati printr-o minune dintr-o alta regiune cu ocazia aceea. Ei misunau deja in pustia pe care o traversau copiii lui Israel si ar fi fost o sursa reala de primejdie si cauza a numeroase morti daca Dumnezeu, in mod miraculos, n-ar fi impiedicat aceste reptile veninoase sa actioneze. Dar cand poporul s-a ridicat impotriva lui Dumnezeu care ii ocrotea de numeroasele riscuri ale pustiei, Dumnezeu Si-a retras pur si simplu protectia, iar urmarea a fost moartea (vezi PP 429). Asa a fost si in cazul lui Ahab. Satana era deja la lucru prin intermediul profetilor mincinosi, iar Dumnezeu nu a facut altceva decat ca nu a barat drumul ales de rege.
18:19 Si Domnul a zis: Cine va amagi pe Ahab, imparatul lui Israel, ca sa se suie la Ramot in Galaad si sa piara acolo? Au raspuns unul intr-un fel, altul intr-altul.
Verset ce nu a fost comentat.
18:20 Si un duh a venit si s-a infatisat inaintea Domnului, si a zis: Eu il voi amagi. Domnul i-a zis: Cum?
Verset ce nu a fost comentat.
18:21 Voi iesi, a raspuns el, si voi fi un duh de minciuna in gura tuturor prorocilor lui. Domnul a zis: Il vei amagi, si vei izbuti; iesi, si fa asa.
Fa asa. Porunca divina din viziunea-parabola reprezinta permisiune divina. Satana a dorit sa aduca moartea lui Ahab si Domnul nu l-a impiedicat. Atata vreme cat mana lui Dumnezeu sta intinsa barand o actiune, Satana nu are permisiunea sa ucida. Dar cand mana lui Dumnezeu se da la o parte, Satana merge inainte cu lucrarea sa de moarte si distrugere (vezi GC 614).
18:22 Si acum, iata ca Domnul a pus un duh de minciuna in gura prorocilor tai care sunt de fata. Dar Domnul a vorbit rau impotriva ta.
Domnul a pus. Mica, in calitate de profet al Domnului, explica caracterul adevarat al profetilor mincinosi ai Samariei. Ei rostesc minciuni, nu adevar. Sfatul lor duce la moarte, nu la viata. Dumnezeu nu pusese duhul mincinos in gura profetilor mincinosi (vezi la v. 18), El doar a ingaduit ca acesti trimisi lui Satana sa-si realizeze scopurile, deoarece, la data aceea, nu avea sa mai faca nimic pentru a impiedica moartea regelui nelegiuit al lui Israel.
18:23 Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz, si a zis: Pe ce drum a iesit duhul Domnului din mine ca sa-ti vorbeasca?
A lovit pe Mica. Aceasta insulta adusa profetului Domnului descopera bine spiritul celui rau. Intr-un fel sau altul Satana isi demasca propriul caracter prin spiritul trimisilor sai.
18:24 Mica a raspuns: Vei vedea in ziua cand vei umbla, din odaie in odaie, ca sa te ascunzi.
Vei vedea. Trimisii celui rau aveau sa vada ei insisi rezultatele raului lor. Curand, Zedechia avea sa fie fortat sa se puna la adapost de dezastrul care avea sa vina, ascunzandu-se intr-o camera, unde sa aiba ragazul sa cugete daca el sau Mica spusese adevarul.
18:25 Imparatul lui Israel a zis: Luati pe Mica, si duceti-l la Amon, capetenia cetatii, si la Ioas, fiul imparatului.
Verset ce nu a fost comentat.
18:26 Si spuneti: Asa vorbeste imparatul: Bagati pe omul acesta in temnita, si hraniti-l cu painea si cu apa intristarii, pana ma voi intoarce in pace.
Ma voi intoarce in pace. Ahab se straduia sa arboreze o atitudine curajoasa. El a incercat sa-si arate dispretul fata de solia lui Mica, asumandu-si rolul de profet si prezicand ca se va intoarce in pace. Dar a dat gres si ca profet si ca rege.
18:27 Si Mica a zis: Daca te vei intoarce in pace, n-a vorbit Domnul prin mine! Apoi a mai zis: Voi, toate popoarele, auziti!
Daca te vei intoarce. Profetia urma sa fie probata prin implinirea ei (vezi Deuteronom 18,22). Moartea lui Ahab (2 Cronici 18,34) a constituit indreptatirea profetului Mica.
18:28 Imparatul lui Israel si Iosafat, imparatul lui Iuda, s-au suit la Ramot in Galaad.
Imparatul. Iosafat s-a aflat intr-o tovarasie stranie si in niste circumstante ciudate. El ceruse un profet al Domnului si profetul acela venise si isi transmise solia. Esecul campaniei proiectate fusese clar si accentuat prezis. Daca Iosafat ar fi acceptat solia aceea si ar fi refuzat sa-l insoteasca pe Ahab, ar fi putut fi unealta pentru crutarea vietii regelui lui Israel si pentru prevenirea unei infrangeri dezastruoase si umilitoare. Iosafat avusese cu acel prilej o raspundere solemna, dar a dat gres. Cei buni nu sunt totdeauna buni si cei intelepti nu sunt totdeauna intelepti.
18:29 Imparatul lui Israel a zis lui Iosafat: Vreau sa-mi schimb hainele ca sa ma duc la lupta; dar tu, imbraca-te cu hainele tale. Si imparatul lui Israel si-a schimbat hainele, si s-au dus la lupta.
Schimb hainele. Ascunzandu-si identitatea, Ahab a gandit probabil ca putea sa scape de raul prezis de Mica.
18:30 Imparatul Siriei daduse urmatoarea porunca mai marilor peste carele lui: Sa nu va luptati nici cu cel mic nici cu cel mare, ci sa va luptati numai cu imparatul lui Israel.
Verset ce nu a fost comentat.
18:31 Cand au zarit mai marii carelor pe Iosafat, au zis: Este imparatul lui Israel. Si l-au inconjurat ca sa lupte cu el. Iosafat a scos un tipat. Domnul l-a ajutat, si Dumnezeu i-a indepartat de la el.
Domnul l-a ajutat. Amanuntul acesta nu se gaseste in Regi. Daca n-ar fi fost interventia Domnului, Iosafat si-ar fi pierdut si el viata cu prilejul acesta. El se angajase intr-o aventura nebuneasca, la care stia ca Domnul nu participa. El a pasit pe terenul vrajmasului si ca rezultat era cat pe-aci sa-si piarda viata. Dar in ciuda greselii lui nebunesti, Dumnezeu a fost indurator si a intervenit scapandu-i viata.
18:32 Mai marii carelor, vazand ca nu era imparatul lui Israel, s-au departat de el.
Verset ce nu a fost comentat.
18:33 Atunci un om a tras cu arcul la intamplare, si a lovit pe imparatul lui Israel intre incheieturile armaturii. Imparatul a zis celui ce-i mana carul: Intoarce, si scoate-ma din campul de bataie, caci sunt ranit.
La intamplare. Omul care a tras sageata omorandu-l pe Ahab nu a stiut in cine trage si de asemenea nu a stiut ca implineste o profetie a unui sol al lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu prevazuse intinderea arcului aceluia si zborul acelei sageti, si asa cum prezisese Domnul, asa s-a intamplat.
18:34 Lupta a fost inversunata in ziua aceea. Imparatul lui Israel a stat in car, in fata Sirienilor, pana seara, si a murit pe la apusul soarelui.
A stat. Adica s-a rezemat sa stea in picioare. Ahab a facut o incercare curajoasa de a merge mai departe, pentru ca ostile lui sa poata inainta spre victorie. El nadajduia de asemenea ca in ce-l priveste nu va avea soarta pe care o prezisese Mica. A avut ocazia sa se gandeasca serios la profetul pe care-l condamnase sa fie tinut la inchisoare pana la reintoarcerea lui in siguranta. Dar totul a fost in zadar. Asa cum spusese Dumnezeu ca va fi, asa a fost. Curajul lui Ahab nu putea sa compenseze nebunia de a nu crede o solie de la Dumnezeu. Seara a murit. Cu toate ca Mica era la inchisoare, prezicerea lui s-a dovedit adevarata. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1-34 PK 192-196
1 �
�
PK 192
2 �
�
PK 195
3 �
�
PK 196
3-6 �
PK 195
28.33.34 �
PK 196