6:9 Cei ce vor sa se imbogateasca, dimpotriva, cad in ispita, in lat si in multe pofte nesabuite si vatamatoare, care cufunda pe oameni in prapad, si pierzare.
Cei ce vor sa se imbogateasca. [,,Care vor sa fie bogati”; KJV]. Pavel isi continua discutia cu privire la invatatorii religiosi. Totusi principiile acestea se aplica la toti crestinii. Cei care vor sa se imbogateasca hranesc in ei insisi o pasiune care cu timpul va distruge calitatile mai fine ale sufletului. Omul nu poate servi in acelasi timp si lui Dumnezeu si lui Mamona (vezi Matei 6:24; Iacov 1:8–11).
Cad. Dorinta de imbogatire prezinta riscul ca omul sa ajunga la compromis cu principiile (vezi Iacov 1:12–15).
Pofte. Vezi Romani 7:7.
Nesabuite. [,,Nebunesti”, KJV]. Sau ,,neintelepte”, ,,nerationale”. Indiferent de motivele pe care le au oamenii pentru alergarea lor impetuoasa dupa bogatii, putine se dovedesc a fi intemeiate atunci cand sanatatea este slabita sau cand moartea este aproape. Strangerea de averi mari presupune neglijarea altor probleme importante. Este aproape sigur ca datoriile zilnice ale crestinului, care cer timp si atentie personala, sunt reduse astfel la minimum.
Cufunda. [,,Ineaca”, KJV]. Prin insasi natura ei, pofta dupa bogatii este o amenintare pentru viata si sanatatea spirituala. Puterea de amagire a bogatiilor este comparata aici cu falsul simt de siguranta pe care il poseda un inotator mediocru care incearca sa inoate intr-un loc necunoscut.
Prapad. [,,Distrugere” KJV]. Gr. olethros, ,,ruina”; vine de la un cuvant care inseamna ,,a distruge”. In greaca clasica olethros e folosit pentru a descrie nimicirea proprietatii. Aici Pavel observa ruina, din viata aceasta, a celor mai fine calitati ale sufletului, care rezulta din alergarea dupa bogatii. Legaturile gingase dintre parinte si copil sunt adesea sacrificate pe altarul castigului. Atmosfera fericita a unui camin multumit este adesea distrusa de o alergare vijelioasa dupa avere. Trasaturile bune ale caracterului omului sufera intotdeauna cand acesta isi masoara valoarea muncii doar prin remuneratia pe care o primeste.
Pierzare. Gr. apoleia, ,,ruina cumplita”, ,,distrugere totala”, de la un cuvant care inseamna ,,a distruge complet”, ,,a pieri”. Omul care isi ingaduie sa fie prins in cursa de momeala bogatiilor, isi distruge pacea mintii, rupand adesea legaturile bazate pe afectiune, in viata aceasta, si fiind in cele din urma sortit nimicirii depline. Totusi, nu exista temei biblic pentru credinta ca cei nemantuiti vor trai vesnic in mijlocul flacarilor chinuitoare. Dupa judecata pacatul si pacatosii vor fi nimiciti pentru totdeauna (vezi Matei 25:41; Ioan 3:16; Apocalipsa 20:15).