5:4 Daca o vaduva are copii sau nepoti de la copii, acestia sa se deprinda sa fie evlaviosi intai fata de cei din casa lor, si sa rasplateasca ostenelile parintilor, caci lucrul acesta este placut inaintea lui Dumnezeu.
Nepoti. Literal, ,,urmasi”. Cuvantul ,,nepoti” in trecut nu avea intelesul din ziua de azi. Ingrijirea de o vaduva este in primul rand obligatia rudelor ei apropiate. Daca si copiii ei sunt neajutorati, sau au murit, atunci obligatia le revine descendentilor.
Evlaviosi. Gr. eusebeo, ,,a se purta evlavios”, ,,a se purta cu temere de Dumnezeu”. Substantivul eusebeia e tradus ,,evlavie” in 1 Timotei 2:2; 3:16; 4:7, 8; 6:3, 5, 6, 11; 2 Timotei 3:5. Religia crestina atrage atentia asupra datoriilor pe care fiecare crestin matur le va indeplini cu credinciosie. A marturisi loialitate fata de Dumnezeu si in acelasi timp a fi neatent fata de nevoile familiei nu este adevarata religie. Dumnezeu nu accepta nici chiar activitatea bisericeasca ca un inlocuitor pentru datoria elementara de a avea grija de parinti sau de bunici.
Intai. Adica grija pentru parinti este una din primele obligatie ale omului.
Sa rasplateasca. Sau ,,sa dea inapoi recompense”, adica un raspuns la efortul depus de parinti pentru cresterea copiilor. Indiferent ce ar face un copil pentru parintii sai care au ajuns in varsta, nu va putea niciodata sa-i rasplateasca pe deplin. Nu numai datoria, ci si iubirea recunoscatoare ar trebui sa inspire grija pentru parintii batrani.
Parintilor. Sau ,,stramosilor”.
[,,Bun si”, KJV]. Dovezile textuale favorizeaza omiterea acestor cuvinte.
Placut. [,,Bine primit”, KJV]. Simtul datoriei, fata de om sau fata de Dumnezeu, demonstreaza gradul de evlavie al membrilor bisericii. Dumnezeu a dat un exemplu, netrecand cu vederea neajutorarea si saracia altora. Iubirea Lui nu cunoaste margini in grija pentru nevoile creaturilor Sale. De aceea, crestinul care renunta la interesele egoiste, ingrijindu-se cu credinciosie de parintii sau de bunicii sai, da pe fata o trasatura crestina placuta in ochii lui Dumnezeu (vezi la cap.2, 3).