1:1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin porunca lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru, si a Domnului Isus Hristos, nadejdea noastra,
Pavel. Aparitia numelui autorului in salutarea acestuia era o procedura obisnuita in vremurile vechi (vezi Romani 1:1).
Vezi harta cu evenimentele ce au condus la scrierea epistolelor lui Pavel catre Timotei
Apostol. Vezi Faptele Apostolilor 1:2; Romani 1:1. Desi Pavel nu facea parte din cei doisprezece, el fusese chemat mai tarziu direct de Hristos (vezi Faptele Apostolilor 13:2; 20:24; Galateni 1:11, 12, 15; vezi Faptele Apostolilor 9:15).
Porunca. Gr. epitage, ,,ordin”, ,,porunca”. Nimeni n-ar putea sa aiba o acreditare mai impresionanta decat autorizatia directa pe care Pavel o avea ca apostol. In dificultatile cu care avea sa dea piept biserica din Efes sprijinul plin de autoritate al lui Pavel avea sa reimputerniceasca rolul de conducator al lui Timotei.
Mantuitorul. Un titlul atribuit de Pavel atat Tatalui (cap. 2:3, 5), cat si lui Isus (vezi Filipeni 3:20; 2 Timotei 1:10; Tit 1:4; 2:13; 3:6). Toate cele Trei Persoane ale Dumnezeirii au participat la lucrarea de mantuire a omului, fiecare indeplinindu-Si propria sarcina.
Hristos Isus. [,,Domnul Hristos Isus”, KJV]. Dovezile textuale atesta exprimarea ,,Hristos Isus”.
Nadejdea. Compara cu Romani 15:13; vezi si Romani 5:4; 8:24; 12:12. Hristos este nu numai obiectul nadejdii omului, ci si sursa ei. In Hristos oamenii isi gasesc temeiul ,,nadejdii” lor atat pentru viata aceasta cat si pentru cea viitoare (vezi Coloseni 1:27).