1:19 si sa pastrezi credinta si un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, si au cazut din credinta.
Sa pastrezi credinta. Timotei trebuia sa aiba convingerea ca atunci il pusera la conducere in slujirea Evangheliei si prezisera utilitatea lui viitoare, Pavel si profetii bisericii fusesera condusi de Dumnezeu. Timotei putea sa reuseasca doar daca pastra convingerea ca acestia rostisera vointa lui Dumnezeu pentru el si ca indeplinindu-si sarcina in mod credincios putea fi sigur de binecuvantarea divina. Sfatul Cuvantului lui Dumnezeu, la data aceea Vechiul Testament, urma sa fie o arma in plus in ,,lupta” (v. 18) impotriva invatatorilor dezbinatori (v. 3–7).
Cuget curat. Aceasta trebuia sa fie a doua arma in lupta impotriva ratacirii si a pacatului.
Indiferent ce problema ar fi avut de intampinat Timotei, puterea lui trebuia sa constea in efortul sincer de a actiona in acord cu principiile trasate de Pavel si de Cuvantul lui Dumnezeu. Lucratorii crestini de astazi de asemenea vor vedea ca cele mai puternice convingeri ale lor slabesc si ajung lipsite de viata daca viata lor nu dovedesc solia pe care o predica.
L-au pierdut. [,,Lepadat”, KJV]. Gr. apotheo, ,,a da la o parte”, ,,a respinge” (vezi Faptele Apostolilor 13:46). Pavel ii descrie aici pe cei care de bunavoie resping glasul constiintei. Treptele tragicei apostazii sunt: (1) incalcarea unei constiinte curate [,,unui cuget curat”], (2) pierderea convingerii cu privire la principiile crestine si (3) lepadarea deliberata de credinta.
Au cazut. [,,Au naufragiat”, KJV; ,,s-a sfaramat cu ei corabia”, traducerea lui G. Galaction]. Ca si capitanul de vas care renunta la busola pentru a se sprijini pe propria lui judecata, provocand astfel un dezastru, tot asa si credinta crestinului ,,naufragiaza” cand acesta se abate de la Cuvantul vrednic de incredere al lui Dumnezeu, sprijinindu-se pe propria sa judecata sau pe a altuia.
Credinta. Literal, ,,credinta”. Adica a acelora care nu iau aminte la glasul constiintei.