Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / 1 Timotei

1 Timotei 1:15


1:15 O, adevarat si cu totul vrednic de primit este cuvantul, care zice: Hristos Isus a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu.

Adevarat. [,,Credincios”, KJV; ,,Vrednic de incredere”, traducerea lui G. Galaction]. Sau ,,vrednic de incredere”. Expresia ,,adevarat… este cuvantul care zice” se gaseste numai in epistolele pastorale (vezi 1 Timotei 3:1; 4:9; 2 Timotei 2:11; Tit 3:8).

Vrednic de primit. Invatatura fundamentala, ca Isus a venit sa-i rascumpere pe oameni, poate fi primita fara ezitare sau indoiala. Nimic nu este vrednic de mai multa atentie. A venit. Pavel afirma preexistenta lui Hristos (vezi Ioan 1:1–3; 16:28; 17:5).

Mantuiasca. De la intrarea pacatului in lume, Dumnezeu a pus neincetat in aplicare planul Sau de a-i salva pe oameni de la nimicirea vesnica. Lucrarea ingerilor si a oamenilor tematori de Dumnezeu este sa-i puna pe ceilalti oameni in legatura cu Isus Hristos. Versetul acesta nu limiteaza harul lui Dumnezeu la cativa alesi, ci scoate in evidenta disponibilitatea lui pentru toti ,,pacatosii” (vezi Matei 1:21).

Cel dintai. [,,Principalul”, KJV]. Pavel continua sa-si simta nevrednicia chiar si dupa convertire. El nu spune ,,cel dintai eram eu”, ci ,,cel dintai sunt eu” (vezi 1 Corinteni 15:9, 10). Umilinta lui reiese din amintirea insultelor si a persecutiilor impotriva lui Dumnezeu si a bisericii Sale (vezi 1 Timotei 1:13), ca si din constienta sa ca are zilnic nevoie de puterea lui Dumnezeu. Crestinul cu adevarat convertit nu-si pierde niciodata simtul nevredniciei pe care l-a avut cand si-a predat pentru prima data vointa lui Hristos. El stie ca fara o interiorizare zilnica a puterii lui Dumnezeu viata lui nu ar da pe fata roadele unui caracter crestin. ,,Cu cat ne apropiem mai mult de Hristos si cu cat ne dam mai bine seama de curatia caracterului Sau, cu atat vom intelege mai clar pacatosenia peste masura de mare a pacatului si ne vom simti mai putin indemnati sa ne inaltam pe noi insine.” (COL 160). Unica salvare a crestinului este sa-si aminteasca de groapa din care a fost ,,scos” (Isaia 51:1; vezi Psalm 40:2), si sa nu-si puna increderea in sine, ci zilnic sa-si supuna voios vointa lui Dumnezeu.