1:1 Pavel, Silvan si Timotei, catre Biserica Tesalonicenilor, care este in Dumnezeu Tatal si in Domnul Isus Hristos: Har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos.
Pavel. Epistola aceasta incepe ca si celelalte, cu salutari (vezi comentariul de la Romani 1,1). Apostolul nu trebuie sa faca o introducere lunga deoarece cititorii il cunosc bine si probabil trecuse numai un scurt timp de cand plecase de la ei.
Vezi harta cu evenimentele asociate scrierilor apostolului Pavel catre Tesaloniceni
Desi Pavel ii aminteste si pe Sila si Timotei, este evident ca doar el este autorul epistolei (cap. 2,18; 3,5; 4,13; 5,1.23.27). Dar in timp ce scrie se gandeste la Sila si la Timotei, si de-a lungul celor cinci capitole ale cartii foloseste adesea pronumele plural ,,noi” (cap. 1,2; 2,2; 3,1; 4,1; 5,12). Fara indoiala ca cei doi tovarasi ai lui au fost de acord cu toate indemnurile pe care apostolul le-a scris in numele lor.
Silvan. Apare in Faptele Apostolilor cu numele mai scurt, Sila (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 15,22.34.40). El fusese cu Pavel in Filipi (Faptele Apostolilor 15,40.41; 16,12.19), il insotise la Tesalonic (Faptele Apostolilor 17,1.4), impreuna cu el fusese alungat din Berea (Faptele Apostolilor 17,10) si ramasese in acest oras dupa plecarea lui Pavel la Atena (Faptele Apostolilor 17,10). Mai tarziu s-a reintalnit cu apostolul la Corint (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 18,5; 2 Corinteni 1,19). El e amintit inainte de Timotei poate pentru ca era mai in varsta si conlucra cu Pavel de mai mult timp.
Timotei. O transliterare a gr. Timotheos, redat adesea Timotei. Vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 16,1. Era din districtul din oraselor Derbe si Listra, il insotise pe Pavel in a doua calatorie misionara (Faptele Apostolilor 16,1–3) si conlucrase cu Pavel in Filipi, Tesalonic si Berea (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 17,14). Tanarul evanghelist fusese trimis la biserica din Tesalonic si raportul lui despre starea ei a reprezentat contextul imediat in care Pavel si-a scris epistola (1 Tesaloniceni 3,1.6).
Biserica. Gr. ekklesia (vezi comentariul de la Matei 18,17). Pavel isi adreseaza scrisoarea intregii grupari de credinciosi din Tesalonic, in alta parte face referire la crestini numindu-i ,,sfinti” (Romani 1,7; etc). El nu-i mentioneaza aici pe principalii slujbasi ai bisericii, asa cum face in epistola catre filipeni (cap. 1,1).
Tesalonicenilor. Obiceiul lui Pavel (Romani 1,7; 1 Corinteni 1,2; 2 Corinteni 1,1; Efeseni 1,1; Filipeni 1,1; Coloseni 1,2) este de a aminti numele cetatii in care se aduna un anumit grup de credinciosi; dar aici si in 2 Tesaloniceni 1,1 el face referire la ,,tesaloniceni”. E dificil de gasit vreo insemnatate in aceasta forma de adresarea, desi s-a sugerat ca aici Pavel intentioneaza sa-i includa nu doar pe cei care locuiesc in oras, ci si pe cei care veneau din imprejurimi. Este imposibil de aflat cat de mare era biserica tesalonicenilor, desi Faptele Apostolilor 17:4 sugereaza ca la inceput era un numar mare de membrii.
In Dumnezeu. Expresia aceasta ar trebui legata de cuvantul ,,Biserica”, asa cum sugereaza cuvintele ,,care este” din traducerea KJV [si alte versiuni]. Biserica exista numai cand este fixata ,,in Dumnezeu”, numai cand toti membrii ei sunt uniti in El (vezi comentariul de la Romani 1,7; Efeseni 1,1; Filipeni 1,1).
Tatal. Pentru a vedea semnificatia cuvantului ,,Tata” in acest context, vezi comentariul de la Romani 1,7 si cu salutarile din alte epistole pauline.
Domnul Isus Hristos. Inaintea acestui nume trebuie adaugata prepozitia ,,in”, [ca in KJV si altele versiuni], pentru a arata ca biserica exista nu numai in virtutea unirii cu Dumnezeu, ci si prin unirea cu Fiul (vezi comentariul de la Romani 8,1; 1 Corinteni 1,2). Acest titlu alcatuit din trei nume reflecta cristologia lui Pavel, intelegerea lui cu privire la natura lui Hristos. El stie ca Stapanul lui e Domnul si Mantuitorul umano-divin (vezi comentariul de la Filipeni 2,5).
Har. Gr. charis (vezi comentariul de la Romani 1,7).
Pace. Vezi comentariul de la Romani 1,7.
De la Dumnezeu. Pot fi citate dovezi textuale pentru omiterea partii care urmeaza in verset dupa cuvintele ,,de la Dumnezeu”, care se poate sa fi fost introdusa din 2 Tesaloniceni 1,2 mai tarziu.
1:2 Multumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toti, pe care va pomenim necurmat in rugaciunile noastre;
Multumim. Fie ca foloseste doar formal pluralul ,,noi”, referindu-se numai la sine, fie ca scrie si din partea lui Sila si a lui Timotei, intelesul este clar. Cand Pavel si tovarasii lui asculta raportul lui Timotei cu privire la starea credinciosilor din Tesalonic sunt umpluti de recunostinta si ii aduc multumire lui Dumnezeu (vezi comentariul de la Romani 1,8).
Lui Dumnezeu. Apostolul Il recunoaste pe Cel caruia I se datoreaza toata multumirea. Excelenta la care ajunsera tesalonicenii erau rezultatul puterii lui Dumnezeu care lucra in ei.
Totdeauna … pentru voi toti. Tactul de care da dovada Pavel straluceste pe paginile epistolelor sale. El doreste ca nimeni sa nu se simta desconsiderat; se straduieste sa-i cuprinda pe toti in salutarile sale si intocmeste cu grija lista persoanelor al caror nume le aminteste (vezi comentariul de la Filipeni 1,4; compara cu Romani 16,1–15; Coloseni 4,7–17).
In rugaciunile noastre. Sau ,,in timpul rugaciunilor noastre”. Expresia explica sensul cuvantului ,,intotdeauna”. Cu siguranta ca Pavel si tovarasii lui aveau momente stabile de rugaciune, mijlocind pentru crestinii din Tesalonic, mentionandu-i individual si preocupandu-se de bunul lor mers.
1:3 caci ne aducem aminte fara incetare, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, de lucrarea credintei voastre, de osteneala dragostei voastre si de taria nadejdii in Domnul nostru Isus Hristos!
Ne aducem aminte fara incetare. Pavel isi aduce aminte de ceea ce el insusi vazuse in Tesalonic si ce-i relatase apoi Timotei (cap. 3,6). Amintirea continua a caracterului crestin si a roadele spirituale ale credinciosilor lua forma unei rugaciuni de multumire la adresa lui Dumnezeu.
Inaintea lui. [,,In vederea”, KJV]. Mai degraba ,,inaintea”, ,,in prezenta lui”. Acesti credinciosi, suferind din cauza persecutiei, traiau astfel in prezenta lui Dumnezeu. Credinta, iubirea si speranta lor erau reale nu doar inaintea oamenilor, ci si inaintea lui Dumnezeu, Cercetatorul inimilor. De asemenea, se poate ca Pavel sa fi trecut cu gandul de la mantuirea prin Hristos la ziua judecatii, cand tesalonicenii se vor infatisa fara frica inaintea Creatorului lor.
Dumnezeu, Tatal nostru. [,,Dumnezeu si Tatal nostru”, KJV]. Sau ,,Dumnezeu si anume Tatal nostru”, sau ,,Dumnezeu si Tatal nostru”.
Lucrarea credintei voastre. Pavel se concentreaza asupra celor trei calitati ale tesalonicenilor
– credinta, iubirea si speranta. In Coloseni 1,4.5, 1 Tesaloniceni 5,8 si mai ales in celebrul sau tratat despre iubire (1 Corinteni 13), el scoate in evidenta aceste trei virtuti ca elemente fundamentale ale caracterul crestin. Aici el se preocupa de dovezile exterioare ale acestor virtuti, deoarece vorbeste despre ceea ce observase pe cand era cu ei si despre ceea ce isi aduce aminte acum. ,,Lucrarea credintei” se refera la faptele, spirituale sau vremelnice, care erau inspirate de credinta. O asemenea expresie evidentiaza natura practica a adevaratei credinte, care isi dovedeste existenta prin fapte crestinesti.
Osteneala. Gr. kopos, ,,necazul”, ,,truda”, aratand efortul intens unit cu truda si necazul. Aici, ,,osteneala dragostei” inseamna munca determinata de iubire, care de bunavoie ia asupra sa necazul si durerea, pentru mantuirea altora. Pavel se bucura ca atunci cand biserica este expusa la felurite necazuri, membrii ei isi vin unii altora in ajutor cu osteneala si cu sacrificiu. Aceasta grija iubitoare pentru binele reciproc si credinta lor arzatoare erau o dovada convingatoare a adevaratei lor convertiri (AA 262).
Taria. [,,Rabdarea”, KJV]. Gr. hupomone, ,,rabdarea”, ,,staruinta” (vezi comentariul de la Romani 2,7). Nadejdii. Pavel vorbeste aici de staruinta sustinuta de speranta credintei crestine. Speranta
aceasta nu este un optimism vag, ci o ,,nadejde in Domnul nostru Isus Hristos”, adica nadejdea centrata in Isus Hristos, nadejdea mantuirii prin El (cap. 5,8.9); speranta apropiatei Sale veniri pentru a-i elibera pe crestini (1 Tesaloniceni 4,13–18; compara cu Tit 2,13). Rabdarea si statornicia lor vin din speranta, pentru ca avand in vedere slava viitoare, ei suporta mai voios suferinta. Speranta este ancora sufletului (Evrei 6,19).
1:4 Stim, frati preaiubiti de Dumnezeu alegerea voastra.
Stim. [,,Stiind”, KJV]. O referire la ceva care e in general recunoscut (vezi comentariul de la Romani 3,19). Frati. Termenul acesta, folosit la singular sau la plural de 19 ori in aceasta epistola, arata dragostea lui Pavel pentru crestinii din Tesalonic si relatia lui apropiata cu ei.
De Dumnezeu. Asa cum se observa din versiunea greaca, expresia aceasta ar trebui sa stea pe langa cuvantul ,,iubiti” [ca in versiunea Cornilescu], si nu ar trebui atasata [ca in KJV] de cuvintele urmatoare, ,,alegerile voastre”; deci ar trebui sa sune ,,frati prea iubiti de Dumnezeu”, ca in versiunea romaneasca a lui Cornilescu. Descrierea aceasta exprima atat iubirea apostolului cat si iubirea lui Dumnezeu pentru credinciosii tesaloniceni (vezi Romani 1,7; 2 Tesaloniceni 2,13).
Alegerea. Gr. ekloge, ,,lucrarea de alegere” (vezi comentariul de la Romani 9,11). Dumnezeu ii alese pe credinciosii tesaloniceni pentru mantuire ,,in sfintirea Duhului si credinta adevarului” (2 Tesaloniceni 2,13). Ca apostolul nu vorbea aici de o alegere absoluta a bisericii tesalonicene ca un tot este aratat mai departe prin exprimarea temerii ca unii din ei ar putea ajunge sa cada sub ispita si munca lui sa fie in zadar (1 Tesaloniceni 3,5). Pentru o abordare mai detaliata a alegerii si a predestinatiei, vezi comentariul de la Ioan 3,17–19; Romani 8,29; 9,11; 11,5; Efeseni 1,4.14; 3,11. In nici un loc din Scriptura nu gasim vreun argument pentru doctrina ca Dumnezeu a predestinat unele persoane la viata vesnica, cu corolarul ei revoltator ca El a predestinat restul omenirii la moarte vesnica. Adevarata doctrina sustinuta de Biblie, si anume alegerea, include in sine atat vointa lui Dumnezeu cat si vointa omului.
1:5 In adevar, Evanghelia noastra v-a fost propovaduita nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfant si cu o mare indrazneala. Caci stiti ca, din dragoste pentru voi am fost asa printre voi.
Evanghelia. Gr. euaggelion, (vezi comentariul de la Marcu 1,1). Pavel vorbeste despre Evanghelia care le fusese incredintata lui si tovarasilor sai (1 Tesaloniceni 2,4) si pe care o proclamau cu credinciosie. In sinagoga din Tesalonic Pavel deschisese Scripturile Vechiului Testament si predicase despre un Mesia care urma sa sufere si sa moara pentru pacatele omenirii si sa fie inviat dintre morti si prin urmare Isus era Hristosul (Faptele Apostolilor 17,2.3; AA 225–227). Puterea acestei Evanghelii era demonstrata de multe vieti care fusesera schimbate in urma acestei acceptari (Faptele Apostolilor 17:48).
Si. [,,Dar si”, KJV]. Conjunctia aceasta, luata impreuna cu ,,numai”, care urmeaza imediat, pune cuvintele in contrast cu faptele inspirate de Duhul.
Putere. Gr. dunamis (vezi comentariul de la Luca 1,35). Vezi comentariul de la 1 Corinteni 2,4; 4,20, unde ,,cuvant” si ,,putere” sunt puse in contrast. Perioada lucrarii lui Pavel in Tesalonic (Faptele Apostolilor 17,1–4), desi scurta, a cuprins minuni si demonstratii ale puterii Evangheliei, cu toate ca in relatarea biblica sunt date putine detalii.
Duhul Sfant. Vezi comentariul de la Matei 1,18. Sintagma ,,cu Duhul Sfant”, [,,in Duhul Sfant”] implica faptul ca Evanghelia a venit la tesaloniceni prin influenta Duhului Sfant, asa ca se putea spune, pe buna dreptate, ca influenta Duhului Sfant strabatuse intreaga lucrare. In felul acesta Pavel respingea orice merit personal cu privire la succesul Evangheliei.
Indrazneala. [,,Asigurare”, KJV]. Adica incredere sau convingere. Evanghelia era predicata cu incredere si cu convingere deoarece Pavel si tovarasii sai stiau ca sunt imputerniciti de Duhul Sfant.
Stiti. Pavel face apel la faptul ca tesalonicenii vazusera comportamentul misionarilor din mijlocul lor. Cel care da ca exemplu propria lui purtare trebuie sa aiba o constiinta curata, iar Pavel nu s-a temut niciodata sa le atraga credinciosilor atentia catre propriul sau comportament. Cele cateva referiri la viata pe care a trait-o in Tesalonic (cap. 2,1.2.5.9–11), pot da de inteles ca unii denaturau purtarea lui si se straduiau sa-i slabeasca influenta. El a intampinat asemenea denaturari sustinand ca nu numai predicile, ci si viata evanghelistilor predica Evanghelia si aceasta se facea spre binele tesalonicenilor insisi.
1:6 Si voi insiva ati calcat pe urmele mele si pe urmele Domnului, intrucat ati primit Cuvantul in multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfant;
Ati calcat pe urmele. [,,Ati devenit urmasi”, KJV]. Gr. mimetai, literal ,,imitatori” (vezi comentariul de la 1 Corinteni 4,16; Efeseni 5,1). Pavel considera faptul acesta o dovada in plus ca Dumnezeu ii alesese pentru mantuire. Asa cum Pavel predicase prin puterea Duhului Sfant, tot asa si tesalonicenii primisera cuvantul cu bucuria data de Duhul Sfant. Drept urmare ei erau zelosi in a face voia lui Dumnezeu.
Domnului. Pavel nu ii lasase pe tesaloniceni doar cu un exemplu omenesc. El ii ajutase sa fie calce pe urmele Domnului. Aceasta era metoda apostolului (compara cu 1 Corinteni 11,1); in consecinta, cand a plecat din mijlocul lor, ei si-au putut atinti ochii la Hristos, exemplul desavarsit.
Primit. Gr. dechomai, care inseamna primire de bunavoie, primire calduroasa.
Necazuri. Grecescul thlipsis (vezi comentariul de la Romani 5,3). Membrii din Tesalonic se convertisera inconjurati de o puternica impotrivire (Faptele Apostolilor 17,5–9; 1 Tesaloniceni 2,14). In biserica primara convertirea cerea de obicei curaj si o puternica lepadare de sine, deoarece crestinul proaspat botezat era adesea crunt persecutat (vezi comentariul de la Matei 24,21). Aceasta persecutie era in realitate o binecuvantare, deoarece tindea sa curete si sa purifice biserica si sa aduca pe credinciosi intr-o mai stransa comuniune cu Hristos (vezi AA 262). Desi era cumplit, necazul nu ii descuraja pe convertiti. Dimpotriva, suferinta lor era insotita de bucuria care venea de la Duhul Sfant (compara cu Galateni 5,22).
1:7 asa ca ati ajuns o pilda pentru toti credinciosii din Macedonia si din Ahaia.
Pilda. [,,Exemple”, KJV]. Gr. tupoi, singular tupos, ,,tip”, ,,exemplu” (vezi comentariul de la Romani 5,14). Acesti credinciosi se conformasera dupa modelul vietii apostolului si a Domnului, iar acum, la randul lor, devenisera modele sau pilde de urmat pentru alti crestini. Ei erau exemple in ce priveste hotararea cu care s-au convertit la crestinism si zelul cu care ii raspandeau invataturile. Faptul ca tesalonicenii au devenit exemple pentru altii, atat de repede dupa convertirea lor, lauda calitatea marturiei lor crestine.
Din Macedonia si din Ahaia. Acestea sunt cele doua provincii in care a fost impartita Grecia dupa ce, in anul 146 i.d.Hr., a fost adusa sub dominatie romana. (vezi Vol VI, harta din fata p. 33). Marturia lui Pavel arata cat de intinsa era influenta credinciosilor tesaloniceni printre fratii lor crestini.
1:8 In adevar, nu numai ca de la voi Cuvantul Domnului a rasunat prin Macedonia si Ahaia, dar vestea despre credinta voastra in Dumnezeu s-a raspandit pretutindeni, asa ca n-avem nevoie sa mai vorbim de ea.
Cuvantul Domnului. Adica Evanghelia pe care tesaloniceni o primisera atat de binevoitori si la randul lor o transmiteau altora (AA 256).
Rasunat. Gr. execheo, ,,a suna”, ,,a rasuna”, ,,a reverbera”.
Credinta voastra in Dumnezeu. Cei mai multi credinciosi fusesera inainte pagani (v. 9). Acum, atat prin viata lor adevarata de crestini cat si prin zelul lor misionar, dovedeau ca au o credinta veritabila in Dumnezeu si in Evanghelia Sa. Marturia lor era atat de clara incat nu era necesar ca Pavel si tovarasii lui sa mai adauge ceva la ea. Li se putea da cea mai elogioasa recomandare.
Pretutindeni. [,,In orice loc”, KJV]. Tesalonicul era un mare centru comercial de unde istorisirile cu privire la acesti crestini seriosi se raspandeau nu doar in alte parti ale Greciei, ci si in tari departate. Intrucat Pavel locuia pe atunci in Corint, un important port maritim, el putea primi cu usurinta vesti despre activitatile convertitilor lui.
1:9 Caci ei insisi istorisesc ce primire ne-ati facut, si cum de la idoli v-ati intors la Dumnezeu, ca sa slujiti Dumnezeului celui viu si adevarat,
Ei insisi. Adica aceia care ii istorisisera apostolului. Oamenii acestia, nesiliti de nimeni, i-au povestit lui Pavel despre marea schimbare care se savarsise in Tesalonic prin lucrarea lui. O asemenea marturie era cu mult mai valoroasa decat daca ar fi fost auzita de Pavel din gura tesaloncenilor insisi.
Idoli. Pavel tocmai venise de la Atena, unde sufletul sau fusese foarte mahnit la vederea acestei cetati ,,pline de idoli” (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 17,16). De aceea, a ramas impresionat de felul in care tesalonicenii isi parasisera idolii in favoarea adevaratului Dumnezeu.
Intors la Dumnezeu. Compara expresia ,,credinta […] in Dumnezeu” (v. 8). Tesalonicenii intorsesera spatele idolilor si se indreptasera catre Dumnezeu.
Sa slujiti. Gr. douleuo, ,,a fi sclav”, ,,a da ascultare” (vezi comentariul de la Romani 1,1). Forma verbului grecesc are sens continuu, ,,a starui in servire”.
Adevarat. Gr. alethinos, ,,adevarat”, ,,real”. Dumnezeul viu si adevarat este pus in contrast cu idolii fara viata si falsi. Atat Pavel cat si convertitii lui erau constienti de superioritatea inestimabila a crestinismului in comparatie cu toate celelalte religii.
1:10 si sa asteptati din ceruri pe Fiul Sau, pe care L-a inviat din morti: pe Isus, care ne izbaveste de mania viitoare.
Asteptati. Sau ,,sa continuati sa asteptati”.
Din ceruri. Compara cu Filipeni 3,20. Tinta vietii convertitilor lui Pavel era dubla – sa-I slujeasca lui Dumnezeu si sa astepte revenirea lui Hristos. In aceasta epistola apostolul accentueaza continuu doctrina celei de-a doua veniri a Domnului nostru (1 Tesaloniceni 1,10; 2,19; 3,13; 4,13–18; 5,23). Ce influenta practica avea aceasta ,,fericita nadejde” (Tit 2,13) asupra vietii credinciosilor tesaloniceni! Ei traiau in asteptarea revenirii Domnului lor. Ea nu era insa o asteptare pasiva, deoarece ei imbinau slujirea cu asteptarea. Atat de inflacarati erau in speranta ca la revenirea Sa glorioasa vor fi eliberati de cei care ii persecutau, incat se temeau ca nu cumva moartea sa-i lipseasca pe unii din ei de marea bucurie a intalnirii cu El (compara cu AA 258).
Fiul Sau. Este singura data cand se mentioneaza in aceasta epistola ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu, in contrast cu desele referiri de acest fel din Romani si Galateni (Romani 1,3.4; Galateni 1,16 etc.).
Pe care L-a inviat. In epistola sa catre Romani apostolul prezinta invierea lui Isus ca o dovada ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu (vezi comentariul de la Romani 1,4). Aici, in cea care este considerata prima din epistolele sale, Pavel nu ezita sa urmeze acelasi rationament, recunoscandu-L Hristos ca Fiul inviat al lui Dumnezeu.
Izbaveste. [,,a izbavit”, ,,a eliberat”, KJV]. Este mai corecta folosirea timpului prezent, ,,izbaveste”. In timp ce actul izbavirii a fost realizat la Golgota, procesul izbavirii este continuu si va fi desavarsit doar la a doua venire a lui Hristos, cand aceia care au acceptat lucrarea Mantuitorului vor fi pentru totdeauna eliberati din ghearele pacatului (vezi comentariul de la Matei 1,21; Romani 11,26).
Mania viitoare. Literal, ,,mania care vine”. Folosirea articulata a substantivului ,,manie” indreapta atentia asupra unei anumite manifestari a dizgratiei divine (vezi comentariul de la Matei 3,7; Romani 1,18).
In ce priveste intelesul cuvantului ,,manie” (orge), vezi comentariul de la Romani 2,8 si compara-l cu cel de la Romani 1,18. Evanghelia aduce eliberare de mania viitoare (Romani 5,9). Acelora care cred solia ei si accepta conditiile ei, li se ofera viata vesnica si mania lui Dumnezeu nu mai ramane asupra lor (vezi comentariul de la Ioan 3,36; 5,24; 1 Ioan 3,14).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
2, 3 AA 256
5 MM 307
6–10AA 256
7, 8 ML 122; MM 307
9 Ev 19