1:5 In adevar, Evanghelia noastra v-a fost propovaduita nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfant si cu o mare indrazneala. Caci stiti ca, din dragoste pentru voi am fost asa printre voi.
Evanghelia. Gr. euaggelion, (vezi comentariul de la Marcu 1,1). Pavel vorbeste despre Evanghelia care le fusese incredintata lui si tovarasilor sai (1 Tesaloniceni 2,4) si pe care o proclamau cu credinciosie. In sinagoga din Tesalonic Pavel deschisese Scripturile Vechiului Testament si predicase despre un Mesia care urma sa sufere si sa moara pentru pacatele omenirii si sa fie inviat dintre morti si prin urmare Isus era Hristosul (Faptele Apostolilor 17,2.3; AA 225–227). Puterea acestei Evanghelii era demonstrata de multe vieti care fusesera schimbate in urma acestei acceptari (Faptele Apostolilor 17:48).
Si. [,,Dar si”, KJV]. Conjunctia aceasta, luata impreuna cu ,,numai”, care urmeaza imediat, pune cuvintele in contrast cu faptele inspirate de Duhul.
Putere. Gr. dunamis (vezi comentariul de la Luca 1,35). Vezi comentariul de la 1 Corinteni 2,4; 4,20, unde ,,cuvant” si ,,putere” sunt puse in contrast. Perioada lucrarii lui Pavel in Tesalonic (Faptele Apostolilor 17,1–4), desi scurta, a cuprins minuni si demonstratii ale puterii Evangheliei, cu toate ca in relatarea biblica sunt date putine detalii.
Duhul Sfant. Vezi comentariul de la Matei 1,18. Sintagma ,,cu Duhul Sfant”, [,,in Duhul Sfant”] implica faptul ca Evanghelia a venit la tesaloniceni prin influenta Duhului Sfant, asa ca se putea spune, pe buna dreptate, ca influenta Duhului Sfant strabatuse intreaga lucrare. In felul acesta Pavel respingea orice merit personal cu privire la succesul Evangheliei.
Indrazneala. [,,Asigurare”, KJV]. Adica incredere sau convingere. Evanghelia era predicata cu incredere si cu convingere deoarece Pavel si tovarasii sai stiau ca sunt imputerniciti de Duhul Sfant.
Stiti. Pavel face apel la faptul ca tesalonicenii vazusera comportamentul misionarilor din mijlocul lor. Cel care da ca exemplu propria lui purtare trebuie sa aiba o constiinta curata, iar Pavel nu s-a temut niciodata sa le atraga credinciosilor atentia catre propriul sau comportament. Cele cateva referiri la viata pe care a trait-o in Tesalonic (cap. 2,1.2.5.9–11), pot da de inteles ca unii denaturau purtarea lui si se straduiau sa-i slabeasca influenta. El a intampinat asemenea denaturari sustinand ca nu numai predicile, ci si viata evanghelistilor predica Evanghelia si aceasta se facea spre binele tesalonicenilor insisi.