1:3 caci ne aducem aminte fara incetare, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, de lucrarea credintei voastre, de osteneala dragostei voastre si de taria nadejdii in Domnul nostru Isus Hristos!
Ne aducem aminte fara incetare. Pavel isi aduce aminte de ceea ce el insusi vazuse in Tesalonic si ce-i relatase apoi Timotei (cap. 3,6). Amintirea continua a caracterului crestin si a roadele spirituale ale credinciosilor lua forma unei rugaciuni de multumire la adresa lui Dumnezeu.
Inaintea lui. [,,In vederea”, KJV]. Mai degraba ,,inaintea”, ,,in prezenta lui”. Acesti credinciosi, suferind din cauza persecutiei, traiau astfel in prezenta lui Dumnezeu. Credinta, iubirea si speranta lor erau reale nu doar inaintea oamenilor, ci si inaintea lui Dumnezeu, Cercetatorul inimilor. De asemenea, se poate ca Pavel sa fi trecut cu gandul de la mantuirea prin Hristos la ziua judecatii, cand tesalonicenii se vor infatisa fara frica inaintea Creatorului lor.
Dumnezeu, Tatal nostru. [,,Dumnezeu si Tatal nostru”, KJV]. Sau ,,Dumnezeu si anume Tatal nostru”, sau ,,Dumnezeu si Tatal nostru”.
Lucrarea credintei voastre. Pavel se concentreaza asupra celor trei calitati ale tesalonicenilor
– credinta, iubirea si speranta. In Coloseni 1,4.5, 1 Tesaloniceni 5,8 si mai ales in celebrul sau tratat despre iubire (1 Corinteni 13), el scoate in evidenta aceste trei virtuti ca elemente fundamentale ale caracterul crestin. Aici el se preocupa de dovezile exterioare ale acestor virtuti, deoarece vorbeste despre ceea ce observase pe cand era cu ei si despre ceea ce isi aduce aminte acum. ,,Lucrarea credintei” se refera la faptele, spirituale sau vremelnice, care erau inspirate de credinta. O asemenea expresie evidentiaza natura practica a adevaratei credinte, care isi dovedeste existenta prin fapte crestinesti.
Osteneala. Gr. kopos, ,,necazul”, ,,truda”, aratand efortul intens unit cu truda si necazul. Aici, ,,osteneala dragostei” inseamna munca determinata de iubire, care de bunavoie ia asupra sa necazul si durerea, pentru mantuirea altora. Pavel se bucura ca atunci cand biserica este expusa la felurite necazuri, membrii ei isi vin unii altora in ajutor cu osteneala si cu sacrificiu. Aceasta grija iubitoare pentru binele reciproc si credinta lor arzatoare erau o dovada convingatoare a adevaratei lor convertiri (AA 262).
Taria. [,,Rabdarea”, KJV]. Gr. hupomone, ,,rabdarea”, ,,staruinta” (vezi comentariul de la Romani 2,7). Nadejdii. Pavel vorbeste aici de staruinta sustinuta de speranta credintei crestine. Speranta
aceasta nu este un optimism vag, ci o ,,nadejde in Domnul nostru Isus Hristos”, adica nadejdea centrata in Isus Hristos, nadejdea mantuirii prin El (cap. 5,8.9); speranta apropiatei Sale veniri pentru a-i elibera pe crestini (1 Tesaloniceni 4,13–18; compara cu Tit 2,13). Rabdarea si statornicia lor vin din speranta, pentru ca avand in vedere slava viitoare, ei suporta mai voios suferinta. Speranta este ancora sufletului (Evrei 6,19).