1:2 Multumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toti, pe care va pomenim necurmat in rugaciunile noastre;
Multumim. Fie ca foloseste doar formal pluralul ,,noi”, referindu-se numai la sine, fie ca scrie si din partea lui Sila si a lui Timotei, intelesul este clar. Cand Pavel si tovarasii lui asculta raportul lui Timotei cu privire la starea credinciosilor din Tesalonic sunt umpluti de recunostinta si ii aduc multumire lui Dumnezeu (vezi comentariul de la Romani 1,8).
Lui Dumnezeu. Apostolul Il recunoaste pe Cel caruia I se datoreaza toata multumirea. Excelenta la care ajunsera tesalonicenii erau rezultatul puterii lui Dumnezeu care lucra in ei.
Totdeauna … pentru voi toti. Tactul de care da dovada Pavel straluceste pe paginile epistolelor sale. El doreste ca nimeni sa nu se simta desconsiderat; se straduieste sa-i cuprinda pe toti in salutarile sale si intocmeste cu grija lista persoanelor al caror nume le aminteste (vezi comentariul de la Filipeni 1,4; compara cu Romani 16,1–15; Coloseni 4,7–17).
In rugaciunile noastre. Sau ,,in timpul rugaciunilor noastre”. Expresia explica sensul cuvantului ,,intotdeauna”. Cu siguranta ca Pavel si tovarasii lui aveau momente stabile de rugaciune, mijlocind pentru crestinii din Tesalonic, mentionandu-i individual si preocupandu-se de bunul lor mers.