9:3 Magaritele lui Chis, tatal lui Saul, s-au ratacit; si Chis a zis fiului sau Saul: Ia cu tine o sluga, scoala-te si du-te de cauta magaritele.
Magaritele. De cat de in aparenta neinsemnate intamplari depinde adesea destinul neamurilor si al popoarelor! Saul s-a dus sa caute magaritele pierdute, prea putin gandindu-se ca venise ziua pentru el ca sa-si asume raspunderile regatului. Evenimentele care au urmat au dovedit nepregatirea lui pentru sarcina la care l-a chemat Dumnezeu. Putini oameni sunt pregatiti pentru astfel de conducere. Moise n-a fost pe deplin pregatit nici chiar cand el L-a cunoscut pe Dumnezeu la rugul aprins. Dar aspectul incurajator al chemarii la conducere este ca Dumnezeu ia pe oameni asa cum ii gaseste, cu intentia de a-i instrui in timp ce lucreaza. Tot ceea ce asteapta Dumnezeu de la orice om este ,,sa faca dreptate, sa iubeasca mila, si sa umble smerit cu Dumnezeul sau (Mica 6,8); in mod literal, ,,sa se umileasca pe sine, sa umble cu Dumnezeu”. Petru a facut lucrul acesta; Iuda n-a facut. David a facut asa; Saul a refuzat. Aceasta nu inseamna ca Dumnezeu nu-l poate educa pe om, ci mai degraba omul nu vrea sa-si umileasca inima inaintea lui Dumnezeu, astfel ca la timp potrivit Dumnezeu sa-l poata inalta (1 Petru 5,6).