8:7 Domnul a zis lui Samuel: Asculta glasul poporului in tot ce-ti va spune; caci nu pe tine te leapada, ci pe Mine ma leapada, ca sa nu mai domnesc peste ei.
Asculta. Aici este cea mai buna dovada posibila ca atat natiunile, cat si indivizii sunt fiinte morale libere. Daca ei ar fi venit sa caute sfatul lui Dumnezeu, El li l-ar fi dat; cand ei au venit cu un ultimatum, El a acceptat alegerea lor.
Pe Mine ma leapada. Sub judecatori, Israel a avut parte de multe avantaje care aveau sa fie pierdute sub domnia regilor. De exemplu: 1. Sub judecatori, Dumnezeu facuse fiecare semintie cu adevarat independenta. Impozitele erau foarte scazute. Cu toate ca semintiile au lucrat impreuna ca aliate, ,,nu era imparat in Israel, fiecare facea ce-i placea” (Judecatori 21,25). Fara indoiala ca aceasta nu era o binecuvantare neincurcata (Deuteronom 12,8). Dar batranii au lepadat independenta unei confederatii tribale si au ales in schimb o forma autoritara de guvernamant, care, in decurs de cateva decenii, a adus cu sine impozit exorbitant. 2. Dumnezeu daduse fiecarui israelit considerabila libertate individuala si castigarea mijloacelor de trai, in alegerea propriei forme de inchinare si in administrarea propriilor afaceri in general. Dar batranii au lepadat aceasta libertate pentru iobagia sub un imparat care a exercitat puterea de viata si moarte asupra supusilor lui, si care putea sa-i execute pe acei care nu erau de acord cu el. 3. Timp de mai multe secole, Duhul Domnului venise asupra barbatilor din diferitele semintii, sub conducerea carora Israel s-a bucurat de odihna si o masura de pace si siguranta (in care sa urmareasca vocatiile pe care si le-au ales. Nu existau lucruri ca succesiunea ereditara; Judecatori erau ridicati de Dumnezeu din timp in timp, pe baza calificarilor personale. Dar acum batranii au lepadat astfel de asistenta divina si au ales o monarhie ereditara. 4. Iarasi si iarasi, cand Israel Il cauta pe Domnul pentru sfat, El in mod minunat i-a ocrotit de atacurile vrajmasului (vezi 1 Samuel 7,10; Iosua 10,11 etc.). In lepadarea de catre ei a lui Dumnezeu ca Domn suprem al teocratiei, batranii deschideau in realitate calea prin care Israel a devenit pion al intrigii internationale. Ei au cerut tribut de la vrajmasii lor invinsi si s-au falit cu faptele lor razboinice. In schimb, au cazut sub stapanirea neamurilor mai puternice. Ei, in mod gresit, au atribuit infrangerile lor militare si perioadele de asuprire formei de guvernamant mai degraba decat propriului curent de actiune rea. 5. A fost planul lui Dumnezeu de a schimba vaile Acorului in usi ale nadejdii cand poporul Sau s-a intors in supunere fata de El (Osea 2,15). Sub calauzirea lui Dumnezeu, greselile puteau sa devina punti de trecere spre o mai mare cunoastere a lui Dumnezeu si a Planului Lui de Mantuire. 6. Dumnezeu ii raspandise pe leviti in cuprinsul semintiilor pentru ca sa poata fi educati copiii, mai ales in lucrarile lui Dumnezeu. Din cauza lipsei lor de bunavointa egoiste de a duce la indeplinire acest plan, copiii lui Israel au facut greseala de a nu-i sustine pe leviti si au ramas in analfabetism si ignoranta. (Cea mai mare parte a poporului n-a vrut sa fie instruita sa cugete pentru sine. Ei erau perfect multumiti sa lase pe conducatorii lor sa cugete in locul lor, atata timp cat acesti conducatori nu cereau averile lor sau nu tulburau tihna lor egoista.)
De pe timpul cand a inceput in cer marea controversa (Apocalipsa 12,7-9) pana in ziua de azi, marele plan al lui Dumnezeu pentru univers a fost gresit inteles de unele fiinte create de El. Socotindu-se a fi intelepti, ei au pus la indoiala siguranta si dorinta Lui de calauzire si s-au apucat sa urmeze ceea ce, in ignoranta lor, li s-a parut a fi o cale mai buna – numai spre a afla ca s-au angajat pe un drum care duce la moarte. Dumnezeu a lasat intotdeauna ocazii pentru oameni spre a dovedi caile Lui ca fiind cele mai bune. Dar uneori El cedeaza dorintelor lor si le ingaduie sa urmeze calea propriei alegeri, pentru ca greselile lor, desi aspre, sa-i poata conduce, pana la urma, sa-si plece genunchiul si sa recunoasca superioritatea vesnicului plan al lui Dumnezeu (vezi Filpeni 2,10.11; PP, p. 605, 606).