7:3 Samuel a zis intregii case a lui Israel: Daca din toata inima voastra va intoarceti la Domnul, scoateti din mijlocul vostru dumnezeii straini si Astarteele, indreptati-va inima spre Domnul, si slujiti-I numai Lui; si El va va izbavi din mana Filistenilor.
Dumnezeii straini si Astarteele. Dagon era unul dintre ,,zeii filistenilor” (Judecatori 10:6) caruia i-au slujit israelitii cand l-au parasit pe Domnul. Astarteia (pluralul, Astarteele) era consoarta lui Dagon in Filistia, sau a Baalilor fenicieni sau canaaniti, pentru ca ea era zeitatea feminina principala si a canaanitilor (vezi despre Judecatori 2:13). Ca si Dagon, ea era considerata ca reprezentand puterile de reproducere ale naturii. Cultul ei consta de obicei in orgii desfranate, intretinute de multe ori de femei de seama care deveneau devotatele ei si erau cunoscute ca ,,femei sacre”, sau prostituate ale templului. Figuri ale zeilor filisteni si canaaniti fara indoiala ca erau in multe camine israelite. Poporul lui Israel cazuse treptat sub puterea si controlul poporului campiei, pentru ca el avea cu ei atat relatii de afaceri (1 Samuel 13,19), cat si sociale (Judecatori 14). Faptul ca Israel a lasat chivotul la Chiriat-Iearim timp de atatia ani si n-au facut nici o incercare de a restaura serviciul templului sau sa procure un loc potrivit de odihna pentru chivot dovedeste cat de mult se indepartasera de Domnul. Istoria nu raporteaza nici o deportare a israelitilor in campiile de coasta asemanatoare cu deportarile spre Asiria si Babilon, totusi trebuie ca Israel s-a asociat cu filistenii aproape in orice faza a vietii, slujindu-le (1 Samuel 4,9), platindu-le tribut anual cu diferite feluri de produse, si facandu-si placerile in orgii ale inaltimilor atat de obisnuite pe tot cuprinsul tarii. Restituirea chivotului in nici un caz n-a insemnat renuntarea la stapanirea lor asupra israelitilor.
Samuel apare in naratiune pentru prima data de la lupta de la Afec in rolul unui reformator care incearca sa intoarca la Dumnezeu un popor egoist si idolatru. Numai imaginatia poate descrie ce au insemnat acesti ani pentru el in timp ce mergea din loc in loc. El nu numai ca a vizitat regiunile invecinate cu Filistia. Tot Israelul a auzit apelurile, avertizarile si rugaciunile lui, pana ce, incet dar sigur, a pus stapanire pe intreaga natiune un simtamant al pacatului lor si a nevoii lor de o incredere reinnoita in Dumnezeu. El a descris lamurit starea lor prezenta in comparatie cu ceea ce Dumnezeu planuise pentru ei, si a fagaduit eliberare de filisteni, numai daca aveau sa devina israeliti adevarati – in mod literal, ,,guvernati de Dumnezeu”. Samuel stia ca, daca poporul paraseste idolatria si refuza sa slujeasca zeilor filisteni, aceasta avea sa fie interpretat ca fiind egal cu razvratire impotriva suprematiei filistene si desigur insemna razboi. Dar Samuel avea incredere in fagaduintele lui Dumnezeu si a continuat sa inspire nadejde unui popor deznadajduit.