6:1 Chivotul Domnului a fost sapte luni in tara Filistenilor.
Verset ce nu a fost comentat.
6:2 Si Filistenii au chemat pe preoti si pe ghicitori, si au zis: Ce sa facem cu chivotul Domnului? Aratati-ne cum trebuie sa-l trimitem inapoi la locul lui.
Pe preoti si pe ghicitori. Chivotul fusese in tara Filistia timp de sapte luni. Locuitorii celor trei cetati, Asdod, Gat si Ecron (vezi cap. 5:5-12), suferisera de o plaga teribila, iar tara fusese inundata de soareci, iar recolta, distrusa (v. 5). La popoarele antice, soarecele era simbolul ciumei, si asa apare in hieroglifele egiptene. In stramtorarea lor domnitorii filisteni s-au intors spre inteleptii lor. ,,Ghicitorii” acestia au studiat fenomenele naturale si prevestirile rele. Ei au cercetat maruntaiele animalelor de jertfa – asa-numitele ,,preziceri ale ficatului” de la babilonieni; ei au observat zborul pasarilor, caderea talismanelor, comportarea florilor etc. Raspunderea revenea astrologilor, ghicitorilor, spiritului mediumurilor si necromantilor sa separe totul in doua clase, norocos si nenorocos, bun si rau, preziceri favorabile si nefavorabile. Domnul poruncise in mod special poporului Sau sa nu practice arta ghicitului (Deuteronom 18,10-12). Balaam, un profet apostat al Domnului, pe care Balac, imparatului Moabului il chemase sa blesteme pe Israel, a declarat ca nu exista astfel de lucruri ca descantec si ghicire impotriva lui Israel (Numeri 23,23). Dar este vadit ca Saul, influentat de practicile neamurilor de primprejur si dus la disperare prin tacerea sfatului divin, s-a intors spre vrajitoarea din Endor pentru ajutor (1 Samuel 28).
Ce sa facem? La neamurile pagane ale Orientului apropiat, nici chiar regele nu indraznea sa mearga la lupta fara a-i consulta mai intai pe inteleptii lui. La triburile pagane de astazi, nimeni nu este mai respectat si mai temut decat vraciul. Aceasta este in perfecta armonie cu obiceiurile vremii, ca domnitorii filistenilor sa se sfatuiasca cu ghicitorii cu privire la calea potrivita de urmat.
6:3 Ei au raspuns: Daca trimiteti inapoi chivotul Dumnezeului lui Israel, sa nu-l trimiteti cu mana goala, ci aduceti lui Dumnezeu o jertfa pentru vina; atunci va veti vindeca, si veti sti pentru ce nu s-a indepartat mana Lui de peste voi.
Sa nu-l trimiteti cu mana goala. Raspunsul preotilor si al ghicitorilor a fost nu numai ca chivotul sa fie restituit, dar ca sa fie trimis inapoi in asa fel ca sa potoleasca pe Dumnezeul ofensat al lui Israel si pentru ca sa dea dovada ca El potolise plaga. Prima conditie ceruta era o jertfa pentru vina de cinci umflaturi de aur si cinci soareci (v. 4). Era obicei general la neamurile pagane de a incerca sa potoleasca mania zeilor lor prin daruri de consacrare, reprezentand forma relelor de care ei cautau sa scape. Cat demult se deosebea aceasta de instructiunile date lui Israel cu privire la jertfe pentru vina. Daca un om ,,va pacatui fara voie fata de lucrurile inchinate Domnului”, el trebuia sa aduca preotului un berbec fara cusur din turma (Levitic 5,14-19). Aceasta era ca adaos spre a face compensarea baneasca deplina pentru orice vatamare facuta, care cuprindeau numai valoarea estimata a pagubei si o taxa de o cincime din valoarea obiectului.
6:4 Filistenii au zis: Ce jertfa pentru vina sa-I aducem? Ei au raspuns: Cinci umflaturi de aur si cinci soareci de aur, dupa numarul domnitorilor Filistenilor, caci aceeasi urgie a fost peste voi toti si peste domnitorii vostri.
Verset ce nu a fost comentat.
6:5 Faceti niste chipuri dupa umflaturile voastre si niste chipuri dupa soarecii vostri care pustiesc tara, si dati slava Dumnezeului lui Israel: poate ca va inceta sa-Si apese mana peste voi, peste dumnezeii vostri, si peste tara voastra.
Dati slava. Adica, recunoasteti puterea Lui de a indeparta aceste plagi, orice le-ar pricinui, si sa cautati sanatate la El. N-au fost toti de acord cu sfatul preotilor. Religia lor pagana era o religie a fricii servile, egoiste; filistenii erau credinciosi lui Dagon, totusi se temeau de Dumnezeul lui Israel, din cauza intamplarilor recente si erau in incurcatura in ceea ce priveste calea de a iesi din dificultate. Ei doreau sa scape de chivot, totusi mandria a agitat inima lor din cauza capturarii lui. Sar fi aratat lipsa de respect fata de Dagon daca se dadea slava lui Dumnezeu. Si mai putin erau dispusi sa renunte la forma lor de inchinare, cum a facut Nebucadnetar secole mai tarziu, cand a fost convins de superioritatea puterii Creatorului. Inainte de a ajunge la aceasta conferinta finala, ei incercasera diferite expediente, ca aceea de a trimite chivotul de la o cetate la alta.
6:6 Pentru ce sa va impietriti inima, cum si-au impietrit inima Egiptenii si Faraon? Nu i-a pedepsit El si n-au lasat ei atunci pe copiii lui Israel sa plece?
Va impietriti inima. Vrajitorii au socotit necesar sa avertizeze poporul sa nu se razvrateasca impotriva Domnului, cum facusera egiptenii, deoarece rezistenta continua fata de vointa lui Dumnezeu nu adusese decat cresterea suferintelor pentru ei si pentru altii. Desi nu era dispus sa asculte la inceput, dupa saptamani de suferinta, poporul a fost constrans sa primeasca sfatul inteleptilor. Convingerea forteaza astfel chiar si pe cel mai potrivnic. Dupa cum Duhul Sfant a putut vorbi prin Balaam, tot asa El a putut da filistenilor sfat intelept chiar prin ghicitorii lor.
Dumnezeu vorbeste intotdeauna catre oameni prin caile si mijloacele intelese de ei. Evenimentele care au urmat au dovedit ca Dumnezeu a lucrat cu filistenii dupa lumina pe care au avut-o, iar nu dupa lumina pe care n-au avut-o (vezi 2 Corinteni 8,12).
6:7 Acum, faceti un car nou de tot, si luati doua vaci tinere care dau tata si care n-au tras la jug; injugati vacile la car, si manati inapoi acasa viteii lor care se tin dupa ele.
Un car nou. In mod literal, prima parte a versetului 7 se citeste, ,,Acum luati si faceti un car nou si doua vite de lapte.” Ambele verbe au de-a face cu ambele obiecte. Aceasta nu inseamna ca filistenii trebuia sa faca un car nou; accentul este pus pe faptul ca el trebuia sa fie nou – inca nefolosit niciodata. Tot asa si vitele trebuiau sa nu fie dresate si obisnuite la jug, un argument ca nu fusesera folosite niciodata pentru cele vremelnice. Acesta era un semn de cinstire. In intrarea Sa triumfala in Ierusalim, Hristos sedea pe un manz ,,pe care n-a incalecat inca nici un om” (Marcu 11,2).
Manati viteii lor. Despartind viteii de mamele lor, ghicitorii au sperat sa stabileasca spre satisfacerea tuturor celor interesati, daca plaga era adusa de Iehova sau nu. Daca Dumnezeul israelitilor dorea ca chivotul Sau sa vina inapoi, El avea sa faca in asa fel incat vacile sa faca un lucru nenatural – sa-si paraseasca de bunavoie viteii. Dumnezeu era dispus sa fie pus la incercare de catre suflete care intreaba in mod sincer.
6:8 Sa luati chivotul Domnului, si sa-l puneti in car; sa puneti alaturi de el, intr-o lada, lucrurile de aur pe care le dati Domnului ca dar pentru vina; apoi sa-l trimiteti, si va pleca.
Intr-o lada. Cuvantul tradus ,,lada”, 'argaz, se gaseste numai de data aceasta in intreg VT. 'Argaz este stiut ca a fost un cuvant filistean pentru ,,capra” unui car. Filistenii nici n-au descoperit chivotul, nici nu s-au uitat in el (PP, p. 589), aratand astfel un respect mai mare decat il aratasera barbatii cetatii preotesti ai Bet-Semesului, care l-au primit inapoi. Cei din Bet-Semes insa ,,s-au uitat in el”, v. 19. De cate ori trebuie ca Dumnezeu sa priveasca cu mare ingrijorare la lipsa de respect aratata de crestinii cu numele fata de lucrurile sfinte. De cate ori neamurile pagane i-au facut de rusine pe crestini prin atitudinea manifestata in fata supranaturalului! Se pare ca jertfele de aur au fost cu grija puse intr-un fel de punga sau sac care putea fi in siguranta legata fie de drugii cu care era purtat chivotul sau de giulgiul cu care acesta era acoperit.
6:9 Sa-l urmariti cu privirea; si daca se va sui pe drumul hotarului sau spre Bet-Semes, Domnul ne-a facut acest mare rau; daca nu, vom sti ca nu mana Lui ne-a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din intamplare.
Bet-Semes. In mod literal, ,,casa soarelui”. Existau mai multe cetati palestiniene numite Bet-Semes atunci cand Israel a intrat in tara. Se crede ca una dintre acestea, care apartinea lui Isahar (Iosua 19,22.23), era asezata pe actuala pozitie cunoscuta ca el-'Abeidiyeh, la o mica distanta la sud de Marea Galileii. O alta cetate purtand acelasi nume apartinea semintiei lui Neftali, situata probabil la nord-vest de Marea Galileii (vezi Iosua 1938.39; Judecatori 1,33). 1 Samuel 6,9 este vadit ca se refera la o a treia cetate purtand acelasi nume, acum Tell er-Rumeileh, in mostenirea lui Iuda (Iosua 15,10.12), care a fost pusa deoparte ca una dintre cetatile Levitice ale lui Iuda (Iosua 21,13.16; 1 Cronici 6,59). Aceasta era in districtul fiului lui Decher (1 Regi 4,9), unul dintre ofiterii lui Solomon, care procura alimente pentru masa imparatului, si era locul unde Amatia a fost infrant in conflictul cu Ioas al lui Israel (2 Regi 14,11.13; 2 Cronici 25,21-23). Faptul ca atatea cetati au purtat acest nume arata ca si canaanitii erau inchinatori devotati ai corpurilor ceresti, in cazul acesta Soarele. In acelasi fel, Ur al haldeilor si Haran au fost centre ale inchinarii la Luna.
Convinsi de puterea supranaturala ce insotea chivotul, ghicitorii filisteni au aranjat ca el sa fie trimis la Bet-Semes, cea mai apropiata cetate preoteasca a lui Israel. Ei au rationat ca, daca vacile nefolosite la jug au sa lase in urma viteii lor si sa traga dupa ele carul direct la aceasta fortareata levitica, atunci cu siguranta chivotul sau mai degraba Dumnezeul chivotului era raspunzator de plaga ce venise asupra lor.
6:10 Oamenii au facut asa. Au luat doua vaci care alaptau, le-au injugat la car, si le-au inchis viteii acasa.
Verset ce nu a fost comentat.
6:11 Au pus in car chivotul Domnului, si lada cu soarecii de aur si chipurile umflaturilor lor.
Verset ce nu a fost comentat.
6:12 Vacile au apucat drept pe drum spre Bet-Semes; au tinut mereu acelasi drum, mugind, si nu s-au abatut nici la dreapta nici la stanga. Domnitorii Filistenilor au mers dupa ele pana la hotarul Bet-Semesului.
Drept pe drum. Declaratia se citeste literal, ,,drept in drumul pe drumul spre Bet-Semes; de-a lungul drumului principal” – drumul direct de la Ecron la Bet-Semes. Numai puterea supranaturala avea sa tina vitele pe drumul principal. Domnitorii filistenilor nu le-au manat, ci ,,au mers dupa ele”. Faptul ca vitele nu fusesera niciodata injugate (v. 7) este o dovada ca ele nu mai fusesera mai inainte pe drum.
Ce apel mai puternic putea fi facut inchinatorilor lui Dagon? Daca, impotriva naturii, animalele necuvantatoare urmeaza o Calauza nevazuta, de ce omul binecuvantat din abundenta cu puteri intelectuale sa nu fie in stare sa mearga impotriva mandriei naturale si a traditiei nationale, supunandu-se calauzirii Lui, care putea sa opreasca plaga si soarecii? De ce nu l-a vazut Balaam pe ingerul Domnului stand in cale tot atat de usor cum l-a vazut magarita lui? Sub influenta hipnotica a raului, oamenii de astazi vad numai ceea ce Satana doreste ca ei sa vada, intelegand prea putin ca aproape de ei se afla Cineva gata si doritor sa-i libereze de legaturile care-i leaga atat de tare.
6:13 Locuitorii din Bet-Semes secerau granele in vale: au ridicat ochii, au zarit chivotul, si s-au bucurat cand l-au vazut.
Secerau granele. Deoarece seceratul graului are loc in primavara anului, intre timpul Pastelor si al Sarbatorii Saptamanilor, sau Cincizecimea, si deoarece chivotul fusese in posesia filistenilor timp de sapte luni, lupta in timpul careia fusese luat chivotul a avut loc toamna, cam pe vremea Sarbatorii Corturilor. Multi trebuie sa fi fost la Silo pentru sarbatoare si se poate sa fi ajutat la apararea lui Israel impotriva invadatorilor. Dupa victoria filisteana, ei aveau sa fuga spre caminele lor din diferitele semintii (vezi cap. 4,10).
Oamenii din Bet-Semes erau pe camp culegand recolta lor, probabil cu secera si grebla, ca in Palestina de astazi. In cetatea insasi nu existau gradini. Ogoarele erau despartite, nu prin garduri, ci prin mici semne sau pietre de hotar. Cineva care nu era obisnuit cu pozitia nu putea spune unde se termina un ogor si unde incepea celalalt.
6:14 Carul a ajuns in campul lui Iosua din Bet-Semes, si s-a oprit acolo. Acolo era o piatra mare. Au despicat lemnele carului, si vacile le-au adus ca ardere de tot Domnului.
O piatra mare. In ogorul lui Iosua, probabil langa drumul cel mare. Vacile s-au oprit langa o latura a acestei pietre. Bet-Semes era o cetate levitica si locuitorii ei aveau atat dreptul, cat si datoria sa se ingrijeasca de chivot. Intrucat nu exista acolo cort al intalnirii, levitii au asezat chivotul sacru, impreuna cu jertfa pentru vina a filistenilor, deasupra pietrei celei mari si au adus vacile ca ardere de tot Domnului. De aceea, Bet-Semesul se afla chiar in inima Sefelei, sau regiune cu ondulatii deluroase, unde soselele trec prin inima vailor, piatra aceasta a fost probabil proiectata din marginea muntelui si se putea usor ajunge la ea de sus, partea de jos putand fi totusi cateva picioare deasupra drumului.
6:15 Levitii au pogorat chivotul Domnului, si lada de langa el in care se aflau lucrurile de aur, si le-au pus pe toate pe piatra cea mare. Oamenii din Bet-Semes au adus Domnului in ziua aceea arderi de tot si jertfe.
Verset ce nu a fost comentat.
6:16 Cei cinci domnitori ai Filistenilor, dupa ce au vazut lucrul acesta, s-au intors la Ecron in aceeasi zi.
S-au intors la Ecron. Ce actiune ridicola din partea filistenilor! Ei au fost martori si la puterea restrictiva a lui Dumnezeu in oprirea epidemiei si redarea sanatatii lor. Desi satisfacuti ca vazusera in acea zi lucruri ciudate, ei s-au intors si au plecat inapoi la zeii si poporul lor!
6:17 Iata umflaturile de aur pe care le-au dat Domnului Filistenii, ca dar pentru vina; una pentru Asdod, una pentru Gaza, una pentru Ascalon, una pentru Gat, una pentru Ecron.
Verset ce nu a fost comentat.
6:18 Erau si niste soareci de aur, dupa numarul tuturor cetatilor Filistenilor, care erau ale celor cinci capetenii, atat cetati intarite cat si cetati fara ziduri. Lucrul acesta il adevereste piatra cea mare pe care au pus chivotul Domnului, si care este si astazi in campul lui Iosua din Bet-Semes.
Piatra cea mare (in engl. ,,a lui Abel”). In mod literal, ,,marele Abel pe care au facut sa se odihneasca chivotul Domnului”. Cuvintele ,,piatra lui” sunt adaugate. Cei mai multi comentatori sunt de parere ca cuvantul 'abel trebuie sa fi fost 'eben, ,,piatra”. Cuvantul 'abel vine de la verbul 'abal, ,,a jeli”. In afara de folosirea in numele compuse ale diferitelor cetati, precum Abel-Bet-Maaca (2 Regi 15,29), Abel Maim (2 Cronici 16,4) etc., el mai apare numai o data in alta parte. In Judecatori 11,33, el este tradus ,,campia viei”, unde RSV il traduce ,,Abel-Cheramim”, ca nume al altei cetati. In textul in discutie 'abel nu este compus cu nici un alt cuvant, ci este calificat de adjectivul ,,mare”. Avand in vedere ca v. 14 si 15 se refera la marele 'eben, ,,piatra”, pe care a fost asezat chivotul, si avand in vedere ca v. 17 si 18 redau amintirile acestui eveniment, pare evident ca este avuta in vedere doar piatra din ogorul lui Iosua, alaturi de celelalte memoriale.
6:19 Domnul a lovit pe oamenii din Bet-Semes, cand s-au uitat in chivotul Domnului; a lovit (cincizeci de mii) saptezeci de oameni din popor. Si poporul a plans, pentru ca Domnul il lovise cu o mare urgie.
S-au uitat in. Atat atingerea ireverentioasa cu mana, cat si curiozitatea ochiului aveau sa atraga rezultate serioase (vezi Numeri 4,20). Lui Moise i s-a refuzat intrarea in tara Canaanului pentru greseala de a da stricta ascultare poruncilor lui Dumnezeu. Chiar daca erau preoti, Nadab si Abihu au platit cu viata pentru lipsa de respect.
(Cincizeci de mii) saptezeci de oameni. In mod literal, ,,saptezeci de oameni, cincizeci de mii de oameni”. In ebraica aici nu se afla conjunctia ,,si”. Impotriva sintaxei ebraice normale, numarul mai mic vine in primul rand. Succesiunea ciudata a cuvantului face ca textul sa fie cel mai greu de tradus. Unii au sugerat, ,,El a lovit saptezeci de oameni”; ,,cincizeci din o mie” sau ,,El a ucis saptezeci de oameni din cincizeci de mii de oameni”. Trei manuscrise ebraice renumite omit cuvintele ,,cincizeci de mii”. In Judecatori 6,15 'eleph, ,,mie” este tradus ,,familie”. Este posibil ca si aici el trebuie tradus ,,familie”. Daca este asa, declaratia s-ar reda ,,Si El a lovit din popor 70 de oameni din 50 de familii”. Cei mai multi comentatori sunt de acord ca au fost ucisi numai 70 de oameni din Bet-Semes. Totusi intr-o o cetate asa de mica cum este Bet-Semesul, chiar aceasta ar fi
o calamitate teribila. Desigur ca filistenii aveau sa auda despre ea si aveau sa aiba inca o dovada ca Dumnezeu a cinstit refuzul lor de a privi in chivot si respectul lor pentru el.
6:20 Oamenii din Bet-Semes au zis: Cine poate sta inaintea Domnului, inaintea acestui Dumnezeu sfant? Si la cine trebuie sa se suie chivotul, daca se departeaza de la noi?
Verset ce nu a fost comentat.
6:21 Au trimis soli la locuitorii din Chiriat-Iearim, ca sa le spuna: Filistenii au adus inapoi chivotul Domnului; pogorati-va si suiti-l la voi.
Chiriat-Iearim. In mod literal, ,,cetatea padurilor”. Aceasta a fost una dintre cetatile lui Gabaon care a cautat protectia lui Iosua dupa nimicirea Ierihonului (Iosua 9,17). Ea era trecuta in mostenirea lui Iuda (Iosua 15,9). Ea este asezata pe versantul vestic al muntilor aproape de Ierusalim, cam la 9 mile departare de Bet-Semes. Solia catre cetatea Chiriat-Iearim cuprinde simtamantul ca cu cat va fi dus chivotul mai departe de filisteni, cu atat va fi mai in siguranta. Chiriat-Iearim, sus in munti, putea fi aparat mult mai usor impotriva unui atac decat o cetate din tinutul cu dealuri ondulate de mai jos.
ELLEN G. WHITE COMENTEAZA
1–21 PP 586–589; SR 188–191 1 PP 586
2 PP 588
2–4 PP 587
7–12 SR 189
7–14 PP 588
13, 14 PP 589
19 MH 436
19, 20 8T 283
19–21 PP 589
20, 21 SR 191