6:9 Sa-l urmariti cu privirea; si daca se va sui pe drumul hotarului sau spre Bet-Semes, Domnul ne-a facut acest mare rau; daca nu, vom sti ca nu mana Lui ne-a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din intamplare.
Bet-Semes. In mod literal, ,,casa soarelui”. Existau mai multe cetati palestiniene numite Bet-Semes atunci cand Israel a intrat in tara. Se crede ca una dintre acestea, care apartinea lui Isahar (Iosua 19,22.23), era asezata pe actuala pozitie cunoscuta ca el-'Abeidiyeh, la o mica distanta la sud de Marea Galileii. O alta cetate purtand acelasi nume apartinea semintiei lui Neftali, situata probabil la nord-vest de Marea Galileii (vezi Iosua 1938.39; Judecatori 1,33). 1 Samuel 6,9 este vadit ca se refera la o a treia cetate purtand acelasi nume, acum Tell er-Rumeileh, in mostenirea lui Iuda (Iosua 15,10.12), care a fost pusa deoparte ca una dintre cetatile Levitice ale lui Iuda (Iosua 21,13.16; 1 Cronici 6,59). Aceasta era in districtul fiului lui Decher (1 Regi 4,9), unul dintre ofiterii lui Solomon, care procura alimente pentru masa imparatului, si era locul unde Amatia a fost infrant in conflictul cu Ioas al lui Israel (2 Regi 14,11.13; 2 Cronici 25,21-23). Faptul ca atatea cetati au purtat acest nume arata ca si canaanitii erau inchinatori devotati ai corpurilor ceresti, in cazul acesta Soarele. In acelasi fel, Ur al haldeilor si Haran au fost centre ale inchinarii la Luna.
Convinsi de puterea supranaturala ce insotea chivotul, ghicitorii filisteni au aranjat ca el sa fie trimis la Bet-Semes, cea mai apropiata cetate preoteasca a lui Israel. Ei au rationat ca, daca vacile nefolosite la jug au sa lase in urma viteii lor si sa traga dupa ele carul direct la aceasta fortareata levitica, atunci cu siguranta chivotul sau mai degraba Dumnezeul chivotului era raspunzator de plaga ce venise asupra lor.