5:1 Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu, si l-au dus din Eben-Ezer la Asdod.
Filistenii. Un studiu atent al Psalm 78,60-64 impreuna cu Ieremia 7,12; 26,6.9 arata ca Dumnezeu le-a ingaduit filistenilor nu numai sa puna in deruta poporul lui Israel la Eben-Ezer, ci probabil si sa-i urmareasca spre nord-est pana la Silo. Filistenii au lasat parte din ostirea lor sa pazeasca ceea ce luasera de la Israel, pentru ca tabara lui Israel (1 Samuel 5,1) a fost aceea din care ei au plecat in calatoria lor de intoarcere spre cetatile campiei. Exista dovezi arheologice despre nimicirea lui Silo cam pe acea vreme. In orice caz se crede ca serviciile de la cortul intalnirii au incetat cand a fost luat chivotul (PP, p. 609).
Ce raspundere infricosatoare apasa asupra umerilor tanarului Samuel, cu Eli decedat si cu chivotul, tocmai centrul serviciului religios, in mainile vrajmasului! Chiar dupa intoarcerea chivotului, sapte luni mai tarziu, trebuie sa fi fost intr-adevar o mare sarcina pentru Samuel, sa calatoreasca din loc in loc sa incurajeze poporul si sa impiedice prabusirea vietii religioase a natiunii care timp de secole fusese obisnuita sa creada despre Silo ca despre chiar centrul vietii lor comune. Ca Domnul ,,n-a lasat sa cada la pamant nici unul din cuvintele Sale” (cap. 3,19) arata ca poporul l-a recunoscut ca urmasul logic dupa Eli, cu toate ca, numai cu 20 de ani mai tarziu, Samuel a fost investit in mod formal cu autoritatea de judecator (cap. 7,1-15; vezi PP, p. 590; 4T, p. 517, 518).
5:2 Dupa ce au pus mana pe chivotul lui Dumnezeu, Filistenii l-au dus in casa lui Dagon (Zeul peste) si l-au asezat langa Dagon.
Casa lui Dagon. Unul dintre cele mai de seama temple ale filistenilor; Dagon fiind zeitatea lor principala. Zeii paganilor n-au socotit niciodata ca potrivnic a se asocia cu alti zei, si filistenii poate ca s-au simtit favorizati omorand divinitatea lui Israel alaturi de zeii pe care ei ii cunoscusera timp de ani de zile. Probabil ca ei au asezat chivotul alaturi de Dagon, planuind sa-i aduca o mare jertfa, cum facusera cu ani inainte cand a fost luat captiv Samson (Judecatori 16,23.24). Atunci ei s-au mandrit cu triumful lor asupra campionului lui Israel; Acum ei voiau sa jubileze asupra presupusei capturari a Dumnezeului lui Israel. Unii cred ca cuvantul tradus ,,Dagon” este inrudit cu cuvantul ebraic dag, care inseamna ,,peste”, si ca zeul avea forma ca de om de la brau in sus, si ca un peste de la brau in jos. In ,,Ninive” a lui Layard exista o descriere a unei lupte dintre asirieni si locuitorii coastei marii siriene. Relieful arata o figura a carui jumatate superioara este un om cu barba, iar jumatatea inferioara, un peste. Altii cred ca numele ,,Dagon” deriva din dagan, care inseamna ,,cereale”, si de aceea zeitatea filisteana era un zeu al granelor, reprezentand fertilitatea. Fiinta lui jumatate om, jumatate peste n-ar necesita sa fie un zeu al marii.
5:3 A doua zi, Asdodenii, care se sculasera dis-de-dimineata, au gasit pe Dagon intins cu fata la pamant, inaintea chivotului Domnului. Au luat pe Dagon, si l-au pus inapoi la locul lui.
Intins. Intins cu fata la pamant ca in rugaciune (implorare).
5:4 Si a doua zi, sculandu-se dis-de-dimineata, au gasit pe Dagon intins cu fata la pamant, inaintea chivotului Domnului; capul lui Dagon si cele doua maini ale lui erau taiate pe prag, si nu-i ramasese decat trunchiul.
Capul. A doua zi dimineata, Dagon a fost nu numai intins la pamant din nou, ci capul lui si mainile erau desfacute de trupul lui si aruncate pe pragul templului, unde toti cei care intrau trebuia sa calce. Lipsit de simbolurile ratiunii si activitatii, el zacea acolo in adevarata lui uratenie ca un simplu bustean diform.
5:5 De aceea, pana in ziua de azi, preotii lui Dagon si toti cei ce intra in casa lui Dagon, la Asdod, nu calca pe prag.
Nu calca pe prag. Preotii nu aveau sa calce pe prag, ci treceau peste el. Se putea gandi Tefania la aceasta cand a zis: ,,In ziua aceea voi pedepsi si pe toti cei ce sar peste prag” (Tefania 1,9, RSV)?
5:6 Mana Domnului a apasat asupra celor din Asdod, si i-a pustiit; i-a lovit cu bube la sezut, atat in Asdod cat si in tinutul lui.
Bube. Simptomul caracteristic al acestei plagi era o dureroasa umflatura ca tumoarea.
5:7 Cand au vazut ca asa stau lucrurile, oamenii din Asdod au zis: Chivotul Dumnezeului lui Israel sa nu ramana la noi, caci mana Lui apasa asupra noastra si asupra lui Dagon, dumnezeul nostru.
Verset ce nu a fost comentat.
5:8 Si au trimis si au adunat la ei pe toti domnitorii Filistenilor, si au zis: Ce sa facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel? Domnitorii au raspuns: Sa se duca la Gat chivotul Dumnezeului lui Israel. Si au adus acolo chivotul Dumnezeului lui Israel.
Ce sa facem? Rasturnarea lui Dagon in fata chivotului pare sa fi dat nastere in inima domnitorilor filistenilor la un resentiment impotriva Dumnezeului cerurilor si la o mai mare credinciosie fata de Dagon. El mai era inca zeitatea care le daduse biruinta pe campul de lupta si ei i-au dat cinste incredintand chivotul ocrotirii lui. Chiar daca ei au admis ca el suferise o infrangere intr-un conflict personal, el era totusi zeul lor, si ei au refuzat sa se supuna ideii de a recunoaste suprematia Creatorului tuturor lucrurilor. Cetatea a fost lovita de o epidemie care, dupa felul general pagan de a rationa, era lucrarea Divinitatii supreme, de la care vine si binele, si raul; de aceea singurul lucru de facut era de a scapa de simbolul jignitor al prezentei lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu, care nu cauta la fata oamenilor, era tot atat de doritor ca filistenii sa recunoasca darurile providentei Sale pentru ei dupa cum era ca si iudeii sa faca la fel (vezi PP, p. 587, 588).
Totusi, convinsi impotriva vointei lor, filistenii erau inca de aceeasi parere. Tot asa fusese si cu faraon. Dar nu trebuia sa fie asa. Nebucadnetar n-a lasat sa-l stapaneasca mandria, si, prin repetatele revelatii ale puterii protectore a lui Dumnezeu, a ajuns in situatia de a se intoarce de la idolatria lui si s-a inchinat Dumnezeului cerurilor (Daniel 4,24-27.34.35). Intocmai cum Dumnezeu ii aratase lui faraon puterea Lui de a retine plagile, El a dovedit acum domnitorilor filistenilor capacitatea Sa de a opri epidemia care bantuia prin tara lor. Mandria a oprit orice cale de actiune, alta decat aceea de a scapa de ceea ce pentru ei era marea cauza a ofensei – chiar lucrul care Dumnezeu a intentionat sa fie pentru ei un mijloc de mantuire.
5:9 Dar dupa ce a fost dus acolo, mana Domnului a apasat asupra cetatii, si a fost o mare groaza; a lovit pe oamenii cetatii de la mic pana la mare, si au avut o spuzenie de bube la sezut.
Verset ce nu a fost comentat.
5:10 Atunci au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Cand a intrat chivotul lui Dumnezeu in Ecron, Ecronitii au strigat: Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel, ca sa ne omoare, pe noi si poporul nostru.
Ecronitii au strigat. Egoismul si credulitatea filistenilor sunt ilustrate de faptul ca fiecare cetate trimitea la randul ei chivotul unei cetati invecinate. In cele din urma, acesta a ajuns la Ecron, cetatea cea mai nordica din cele cinci cetati principale ale Filistiei. Strigatul acestei cetati era un strigat de indignare fata de ceva ce le-a fost impus fara consimtamantul lor. Cuvantul tradus aici ,,strigat” deriva de la za'aq, ,,a striga alarma”, in timp ce in v. 12 ,,strigatul” cetatii deriva de la shawe'ah, ,,un strigat dupa ajutor”.
ELLEN G. WHITE COMMENTS
1–12 PP, p. 586 1–4 SR, p. 188
5:11 Si au trimis si au strans pe toti domnitorii Filistenilor, si au zis: Trimiteti inapoi chivotul Dumnezeului lui Israel; sa se intoarca la locul lui, ca sa nu ne omoare, pe noi si poporul nostru. Caci in toata cetatea era o groaza de moarte, si mana lui Dumnezeu apasa cu putere.
Verset ce nu a fost comentat.
5:12 Oamenii care nu mureau, erau loviti cu bube la sezut, si tipetele cetatii se inaltau pana la cer.
Verset ce nu a fost comentat.