31:1 Filistenii s-au luptat cu Israel, si barbatii lui Israel au luat-o la fuga dinaintea Filistenilor, si au cazut ucisi pe muntele Ghilboa.
Israel a luat-o la fuga. Se parea ca ostile lui Israel aveau avantajul tactic alegand muntele Ghilboa ca pozitie strategica. Din punct de vedere militar, era greu pentru filisteni sa treaca raul Jalud si sa-si faca drum prin lupta in sus, spre muntele Ghilboa. Cu toate acestea, Israel a fost infrant. Apostazia lui Saul, care a cautat ajutor la o vrajitoare, a grabit dezastrul. Israel fusese avertizat ca, in ziua refuzului lor de a fi condusi de poruncile si legamantul Domnului, aveau sa fuga ,,fara sa fie urmariti chiar” (Levitic 26,17).
Au cazut ucisi. Sau ,,au cazut raniti”. Intelesul prim al verbului ebraic chalal, din care deriva substantivul tradus aici ,,ucis” este ,,a strapunge”. El poate sa insemne a rani mortal sau simplu a rani, fara a provoca imediat moartea, cum este intelesul lui in v. 3.
Vezi o harta a locului unde a avut loc ultima batalie a lui Saul contra filistenilor
31:2 Filistenii au urmarit pe Saul si pe fiii lui, si au ucis pe Ionatan, Abinadab si Malchisua, fiii lui Saul.
Au urmarit. Infrangerea dezastruoasa a invatat pe israeliti nebunia de a adopta caile lumesti cerand un rege. Cand acel rege a devenit un tiran, intreaga natiune a devenit o parte a greselilor lui si a impartit raspunderea cu el.
Au ucis pe Ionatan. Intrebarea apare in mod natural: de ce a ingaduit Dumnezeu ca Ionatan sa fie ucis impreuna cu tatal sau cand viata sa a fost diametral opusa fata de a lui Saul? De ce n-a putut el, un suflet echilibrat spiritual, sa dezavueze idealurile tatalui sau si, cu compatimire sa se uneasca cu David, increzandu-se in dovezile pe care Dumnezeu i le aratase mai inainte, care i-ar fi ingaduit sa traiasca? Pentru ce n-a murit Is-Boset in locul lui, ci a continuat sa traiasca, pentru a merge pe urmele tatalui sau? Acestea sunt intrebari mai presus de puterea de intelegere a omului (vezi GC 47). Raportul istoriei sacre descopera ca soarta celor credinciosi a fost, in toate timpurile, persecutie si moarte. Din cauza implicatiilor marii controverse, lui Satana trebuie sa i se dea ocazia sa necajeasca pe cei drepti. Dar mangaierea crestinului este ca, desi vrajmasul poate sa nimiceasca trupul, el nu poate sa nimiceasca sufletul (Matei 10,28). Din momentul in care legaturile sufletului cu Dumnezeu sunt definitiv hotarate, continuarea sau nu a vietii prezente nu este de mare importanta. Noi putem preamari pe Hristos ,,prin viata sau prin moarte” (Filipeni 1,20-23).
31:3 Saul a fost prins in toiul luptei; arcasii l-au ajuns si l-au ranit greu.
L-au ajuns (engl. ,,hit him”). In mod literal ,,l-au gasit”.
L-au ranit greu. Filistenii au inteles care este avantajul de a ucide pe regele lui Israel. Probabil ca un detasament special instruit a fost insarcinat sa caute pe Saul. O manevra asemanatoare a fost executata de sirieni in lupta lor cu Ahab si Iosafat (2Cronici 18,28-34).
31:4 Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: Scoate-ti sabia, si strapunge-ma, ca nu cumva acesti netaiati imprejur sa vina sa ma strapunga si sa-si bata joc de mine. Cel ce-i ducea armele n-a voit, caci ii era teama. Si Saul si-a luat sabia, si s-a aruncat in ea.
Sa-si bata joc de mine. Sau ,,sa ma trateze in mod violent”. Saul se temea ca filistenii sa nu-l trateze in felul in care il tratasera pe Samson. El nu arata aceeasi ingrijorare pentru David, ci odata complotase ca acesta sa cada in mainile filistenilor netaiati imprejur (cap. 18,21-25).
L-a aruncat in ea. Ca si Iuda, el si-a luat viata. Poate ca influentat de mustrarile duhului rau, ca avea sa moara, el si-a pierdut judecata si a cautat sa se sinucida ca sa scape de abuzul vrajmasului.
Cat priveste felul exact al mortii sale, parerile difera. Probabil ca intemeindu-si relatarea pe istorisirea amalecitului (2 Samuel 1,1-10), Iosif Flavius spune ca, in realitate amalecitul l-a omorat gasindu-l inca viu dupa ce cazuse in sabia sa (Antiquities VI 14.7). Totusi, reiese in mod clar ca tanarul a mintit ca sa castige aprobarea lui David (vezi PP 682,695).
31:5 Cel ce ducea armele lui Saul, vazandu-l mort, s-a aruncat si el in sabia lui, si a murit impreuna cu el.
Verset ce nu a fost comentat.
31:6 Astfel au pierit in acelasi timp si in aceeasi zi, Saul si cei trei fii ei lui, cel ce-i purta armele, si toti oamenii lui.
Au pierit. Vezi 1 Cronici 10,13.14. Astfel s-a incheiat o viata care fusese odata atat de promitatoare. Ruina carierei lui Saul si pierderea sufletului sau au fost rezultatele propriei alegeri fatale. Oamenii nu sunt obiecte neinsufletite de luat in mainile unui olar arbitrar, ci fiinte sensibile care,de buna se ofera sa fie conduse de una sau de alta din cele doua puteri diametral opuse. Prin propria lui vointa, Saul invitase pe printul intunericului sa-l stapaneasca. Stapanul lui i-a dat plata cuvenita.
31:7 Cei din Israel, care erau dincolo de vale si dincolo de Iordan, vazand ca oamenii lui Israel fugeau si sa Saul si fiii lui murisera, si-au parasit cetatile si au luat-o si ei la fuga. Si Filistenii au venit si s-au asezat in ele.
Dincolo de vale. Pe partea de nord a vaii lui Izreel erau semintiile lui Neftali si Zabulon si parte din semintia lui Isahar. La rasarit de Iordan erau jumatate din semintia lui Manase si jumatate din cea a lui Gad. Prin ocuparea vailor Ezdraelon, Izreel si Iordan, filistenii facusera o linie de completa separare prin centrul tinutului lui Israel. Poporul care ceruse atat de mult un rege avea acum ocazia sa vada rezultatul hotararii lui. In fata unei infrangeri atat de umilitoare, ei au fost facuti sa inteleaga ca mai bine ar fi fost sa astepte Cuvantul Domnului decat sa se indeparteze de El. Membrii familiei regale si oamenii de rand aveau parte deopotriva de vaiurile care veneau acum.
O privire generala asupra domniei lipsite de glorie a lui Saul arata ca in timp ce conducerea lui Samuel fusese folositoare, aceea lui Saul fusese nefolositoare. In timpul conducerii lui fusesera probleme legate de securitatea vietii si a proprietatii. Nu se auzea despre agresiune straina si forta legaturilor internationale. Israel a trebuit sa invete din lectia grea a experientei proprii, zadarnicia de a da puterea unui rege care era interesat mai ales de imbogatirea propriului camin si de impunerea arbitrara a dorintelor sale. Poporul a judecat gresit. Saul si-a pus intelepciunea in aplicare in mod gresit.
31:8 A doua zi, Filistenii au venit sa dezbrace pe cei morti, si au gasit pe Saul si pe cei trei fii ai lui cazuti pe muntele Ghilboa.
Verset ce nu a fost comentat.
31:9 Au taiat capul lui Saul, si i-au luat armele. Apoi au trimis sa dea de veste prin toata tara Filistenilor in casele idolilor lor si in popor.
Au taiat capul lui Saul. Tratamentul arata dispretul pe care l-au avut filistenii fata de Israel si cat reusise Saul sa indeparteze jugul filistean. Decapitarea era in conformitate cu obiceiurile vremii si, probabil, in parte ca replica la felul in care Israel il tratase pe Goliat (cap. 17,51-54). Capul lui Saul a fost pus in templul lui Dagon (1 Cronici 10,10), un altar asezat probabil in Asdod (1 Samuel 5,2-7). Acest fapt arata ca filistenii au pus in socoteala lui Dagon marea victorie de pe muntele Ghilboa. Ei n-au inteles ca n-ar fi avut nici o putere daca nu le-ar fi fost data de sus (Ioan 19,11). Filistenii avusesera belsug de dovezi ale superioritatii lui Iehova asupra lui Dagon (vezi 1 Samuel 5), dar ei au preferat sa depinda de propriile lor resurse si L-au lepadat pe Dumnezeu.
31:10 Au pus armele lui Saul in casa Astarteelor, si i-au atarnat trupul pe zidurile Bet-Sanului.
Astarteelor (engl. ,,Ashtaroth”). Pluralul de la Astoret, o zeita cunoscuta de altfel ca Astarte, Aserah si Anat. Numele special depinde de timp si loc. Zeita era o consoarta al lui Dagon, Hadad sau Baal. Armura lui Saul a fost luata in Filistia pentru templul Astarteii (vezi PP 682).
Bet-San. La capatul de rasarit al vaii lui Izreel. Izreel, cum Tell el-Husn, aproape de actualul Beisan, se afla cam la 8 sau 10 mile (13 sau 16 km) de campul de lupta. Deoarece trupurile au fost atarnate pe zidurile acestei cetati, este foarte posibil ca armura sa fi fost pusa tot acolo. Nu este sigur daca cetatea fusese ocupata de filisteni sau daca fusese luata ca urmare a luptei.
31:11 Cand au auzit locuitorii Iabesului din Galaad ce au facut Filistenii lui Saul,
Iabesul din Galaad. Vezi cele despre cap. 11,1-11. Amintindu-si ca Saul realizase atat de minunat eliberarea cetatii, batranii au socotit ca un privilegiu sa cinsteasca trupul salvatorului lor. Nenorocirea, infrangerea si moartea – toate aduc la lumina compasiunea ascunsa in inima oamenilor si descopera cele mai nobile sentimente ale lor.
31:12 toti vitejii s-au sculat, au mers toata noaptea si au luat de pe zidurile Bet-Sanului trupul lui Saul si trupurile fiilor lui. Apoi s-au intors la Iabes, unde le-au ars;
Verset ce nu a fost comentat.
31:13 le-au luat oasele, si le-au ingropat sub stejarul din Iabes. Si au postit sapte zile.
Au postit sapte zile. Locuitorii din Iabesul din Galaad au demonstrat neabatuta lor credinciosie fata de conducatorul lor care murise. Dupa ce au inmormantat trupul lui si trupurile fiilor lui in mod onorabil, ei au avut o scurta perioada de jale.
ELLEN G. WHITE COMENTEAZA:
1-13 PP 681, 682
1-4 PP 681
5.7-10.12.13 PP 682