30:1 Cand a ajuns David cu oamenii lui a treia zi la Ticlag, Amalecitii navalisera in partea de miazazi si in Ticlag. Ei nimicisera si arsesera Ticlagul,
A treia zi. Cu toate ca asezarea exacta a Ticlagului nu este cunoscuta, probabil ca ea se afla la circa 90 sau 100 mile de Afec (vezi cele despre cap. 29,1). David si oamenii lui poate ca s-au intors pe calea trecatorii Meghido, drum pe care, evident ca filistenii mersesera inainte spre nord. Dar ei au putut de asemenea sa mearga si direct pe la sud de Izreel, spre En-ganim, iar de aici prin campia Dotan, spre drumul din campia Saron, prin teritoriu filistean la Ticlag, scurtand multe mile si mult timp. Parasind Izreelul inainte de revarsatul zorilor, conform poruncii lui Achis, prin mars fortat ei au fost in stare sa parcurga distanta pana in a treia zi. Aceasta ar insemna in medie cam 30 de mile pe zi si de aici si extenuarea unora dintre oameni la sosirea lor (v. 10).
30:2 dupa ce luasera prinsi pe femei si pe tot cei ce se aflau acolo, mici si mari. Nu omorasera pe nimeni, dar luasera totul si plecasera.
Nu omorasera pe nimeni. Aceasta nu din cauza indurarii, ci pentru ca femeile si copiii aveau pret bun ca robi si tiitoare. Se pare ca era un obicei al popoarelor razboinice ale Orientului Apropiat de a pastra femeile si copii, mai ales pe fecioare si pe copiii de parte femeiasca (vezi Numeri 31,15-18; Judecatori 21,1-24). David a lucrat fara minte, lasand Ticlagul fara aparare. Probabil ca el a sperat ca recentele sale incursiuni in desert descurajasera pe jefuitori sa mai intreprinda expeditii pentru un timp. El era nerabdator sa faca o impresie cat mai buna asupra gazdei filistene mergand inspre nord alaturi de Achis. Evident ca el n-a tinut seama de faptul ca stirile despre campania filisteana au ajuns asa de repede in desert (vezi despre cap. 27,9).
30:3 David si oamenii lui au ajuns in cetate, si iata ca era arsa; si nevestele, fiii si fiicele lor, fusesera luate prinse.
Verset ce nu a fost comentat.
30:4 Atunci David si poporul care era cu el au ridicat glasul, si au plans pana n-au mai putut plange.
Verset ce nu a fost comentat.
30:5 Cele doua neveste ale lui David: Ahinoam din Izreel, si Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal, fusesera luate si ele.
Din Izreel. ,,Ahinoam izreelita” era mama lui Amnon, intaiul nascut al lui David, care mai tarziu a sedus pe Tamar, sora lui vitrega (2 Samuel 13). In Palestina existau cel putin doua localitati cu numele de Izreel: unul in semintia lui Isahar (Iosua 19,18), unde pe atunci israelitii se luptau contra filistenilor, si unul in Iuda (Iosua 15,54-56), strans legat cu localitati ca Hebron, Maron, Zif etc. Unii au asezat pe acest Izreel intre Zif si Carmel intr-un loc cunoscut acum sub numele de Khirbet Terrama.
30:6 David a fost in mare stramtorare, caci poporul vorbea sa-l ucida cu pietre, pentru ca toti erau amarati in suflet, fiecare din pricina fiilor si fetelor lui. Dar David s-a imbarbatat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui.
Amariti. Ebraicul marah, in mod literal, ,,era amarat”. Vezi derivatii ale radacinii marah in Exod 15,23; Rut 1,20. Amaraciunea oamenilor impotriva conducatorului lor a fost evident din cauza ca David a lasat caminele lor fara protectie.
Sprijinindu-se pe Domnul. Acum atitudinea lui David este cu totul diferita de cea din timpul lunilor de duplicitatea inaintea lui Achis. El primise dovada evidenta a ocrotirii lui Dumnezeu atunci cand a gresit si a fugit din Iudeea. Acum el intampina noua criza cu inima smerita. El ,,a incurajat”, in mod literal, ,,a intarit” inima sa in Domnul si a chemat pe Abiatar sa-L intrebe pe Domnul prin Urim si Tumim (v. 7). Aceasta este calea pe care ar fi trebuit sa o urmeze cand a avut de gand sa fuga in Filistia.
30:7 El a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: Adu-mi efodul! Abiatar a adus efodul la David.
Verset ce nu a fost comentat.
30:8 Si David a intrebat pe Domnul: Sa urmaresc oastea aceasta? O voi ajunge? Domnul i-a raspuns: Urmareste-o, caci o vei ajunge si vei izbavi totul.
Verset ce nu a fost comentat.
30:9 Si David a pornit, el si cei sase sute de oameni care erau cu el. Au ajuns la paraul Besor, unde s-au oprit cei ce ramaneau la coada.
Paraul Besor. Se crede ca este paraul care, trecand prin Gerar, se varsa in Mediterana aproape de Gaza. Departarea lui de Ticlag nu poate fi determinata, pentru ca nu se stie daca este vorba de bratul cel mai nordic sau de bratul cel mai sudic al paraului. Ba mai mult, asezarea exacta a Ticlagului este necunoscuta.
30:10 David i-a urmarit mai departe, cu patru sute de oameni; dar doua sute de oameni s-au oprit, fiind prea obositi ca sa mai treaca paraul Besor.
Verset ce nu a fost comentat.
30:11 Pe camp au dat peste un om Egiptean, pe care l-au adus la David. I-au dat sa manance paine si sa bea apa,
Un egiptean. Faptul ca acest ,,baiat” era un egiptean arunca o lumina slaba asupra caracterului acestor jefuitori. Cum facusera incursiuni in Iuda si pe teritoriul filistean, evident ca tot asa invadasera si parti din Egipt si luasera captivi pentru a-i vinde ca sclavi. Nici un popor sau trib nu era in siguranta in fata navalirii lor.
30:12 si i-au mai dat si o legatura de smochine si doua legaturi de stafide. Dupa ce a mancat, i-au venit iarasi puterile, caci nu mancase si nu bause apa de trei zile si trei nopti.
Trei zile si trei nopti. Deoarece tanarul avea cunostinta despre arderea Ticlagului (v. 14), nimicirea trebuie sa fi avut loc cel putin cu trei zile in urma, pentru ca el fusese parasit de nemilosul lui stapan de trei zile (v. 13). Timpul era suficient sa ii faca in stare pe navalitori sa scape si sa se ascunda, fara urma, in desert.
30:13 David i-a zis: Al cui esti, si de unde esti? El a raspuns: Sunt un baiat egiptean, in slujba unui Amalecit, si de trei zile stapanul meu m-a parasit pentru ca eram bolnav.
Verset ce nu a fost comentat.
30:14 Am navalit in partea de miazazi a Cheretitilor, pe tinutul lui Iuda si la miazazi de Caleb, si am ars Ticlagul.
In partea de miazazi a cherenitilor. In mod literal, ,,neghebul cherenitilor”. Unii cred ca cherenitii trebuie sa fie fost cretanii. O comparatie intre Ezechiel 25,16 si Tefania 2,5 arata ca cherenitii au ocupat o parte a tarmului filistean, evident ca partea sudica, pentru ca amalecitii i-au ajuns numai cand ei s-au apropiat de desertul Sur. Ticlagul era fie in teritoriul cherenitilor, fie marginit cu acesta.
La miazazi de Caleb. Mai bine ,,neghebul lui Caleb”. Lui Caleb chenizitul (Iosua 14,14) i-a fost data o parte din lotul lui Iuda, aproape de Hebron (Iosua 15,13-19). Deoarece amalecitii locuiau in desert, inspre Egipt (1Samuel 15,7) si deoarece calebitii sunt amintiti ca facand incursiuni dupa chereniti; probabil ca invazia a pornit de la vest spre est, trecand mai intai peste hotarul cherenitilor. Apoi, dupa ce navalitorii au disparut inspre est, ducand cu ei pe prizonierii chereniti, probabil ca au aflat despre absenta lui David din districtul sau de domiciliu si s-au hotarat sa se intoarca acasa pe drumul Ticlagului, pentru a-l nimici, si apoi sa fuga inapoi in intinderile desertului Sur impreuna cu captivii lor.
30:15 David i-a zis: Vrei sa ma duci la oastea aceasta? Si el a zis: Jura-mi pe Numele lui Dumnezeu ca nu ma vei omori si nu ma vei da pe mana stapanului meu, si te voi pogori la oastea aceasta.
Verset ce nu a fost comentat.
30:16 El i-a slujit astfel de calauza. Si Amalecitii erau risipiti pe tot tinutul, mancand, band si jucand, de bucuria prazii celei mari pe care o luasera din tara Filistenilor si din tara lui Iuda.
Mancand, band. Amalecitii care se opresc la unele oaze pentru a se ospata din prazile lor pot fi comparati cu cei patru imparati ai Mesopotamiei care au invadat aceeasi regiune pe vremea lui Abraam (Geneza 14) si au plecat acasa cu Lot si alti captivi din Sodoma, numai pentru a se opri la Hoba (Geneza 14,15) ca sa sarbatoreasca victoria (vezi PP 135). Influenta bauturii imbatatoare i-a facut sa fie complet nepregatiti pentru atacul rapid al lui David.
30:17 David i-a batut din zorii zilei pana a doua zi seara, si n-a scapat nici unul din ei, afara de patru sute de tineri, care au incalecat pe camile si au fugit.
Patru sute de tineri. Numarul celor care au scapat este un indiciu despre marimea ostirii care a luat parte la incursiune si despre multimea proviziilor pe care trebuie sa le fi avut cu ei cand David a cazut asupra lor. Lasandu-si calabalacurile la paraul Besor, David a putut sa manevreze ostirea impovarata de prada. Luptand pana in noapte si continuand a doua zi, in cele din urma, David a eliberat pe captivi si a adunat la un loc proviziile pentru a se intoarce la Ticlag.
30:18 David a scapat astfel tot ce luasera Amalecitii, si a scapat si pe cele doua neveste ale lui.
Verset ce nu a fost comentat.
30:19 Nu le-a lipsit nimeni, de la mic pana la mare, nici fiu, nici fiica, nici un lucru din prada, nimic din ce li se luase: David a adus inapoi totul.
Verset ce nu a fost comentat.
30:20 Si David a luat toate oile si toti boii; si cei ce manau turma aceasta si mergeau in fruntea ei, ziceau: Aceasta este prada lui David!
Toate oile si toti boii. Acest verset este oarecum obscur. Ceea ce adauga KJV, dupa cum se vede in italice, nu ajuta prea mult. Septuaginta traduce acest verset: ,,Si el a luat toate turmele si cirezile si le ducea inaintea prazii si despre aceste prazi se spune: acestea sunt prazile lui David”. Textul ebraic pare sa exprime ideea ca David a luat inapoi vitele si alte lucruri care apartinusera sustinatorilor lui. In afara de acestea mai erau si alte turme si cirezi mari pe care amalecitii le adunasera in recenta lor expeditie militara. Acestea erau aratate ca fiind prazile lui David si mergeau inaintea vitelor recuperate, in drumul spre casa.
30:21 David a ajuns la cei doua sute de oameni care fusesera prea obositi ca sa mai mearga dupa el si pe care-i lasase la paraul Besor. Ei au iesit inaintea lui David si inaintea poporului care era cu el. David s-a apropiat de ei, si i-a intrebat de sanatate.
Verset ce nu a fost comentat.
30:22 Toti oamenii rai si de nimic dintre cei ce mersesera cu David au luat cuvantul si au zis: Fiindca n-au venit cu noi, sa nu le dam nimic din prada pe care am scapat-o, ci doar sa-si ia fiecare nevasta si copiii, si sa plece.
Verset ce nu a fost comentat.
30:23 Dar David a zis: Sa nu faceti asa, fratilor, cu ce ne-a dat Domnul; caci El ne-a pazit si a dat in mainile noastre ceata care venise impotriva noastra.
Verset ce nu a fost comentat.
30:24 Si cine v-ar asculta in privinta aceasta? Partea trebuie sa fie aceeasi atat pentru cel ce s-a pogorat pe campul de bataie cat si pentru cel ce a ramas la calabalacuri; s-o imparta deopotriva.
Partea trebuie sa fie aceeasi. Un sistem hotarat de impartire a prazii a fost impus pe vremea cand Israel s-a luptat pentru prima data cu madianitii. La razboi a mers numai o parte din tabara, dar imediat dupa lupta, Domnul l-a instruit pe Moise sa imparta prada in doua parti, in asa fel incat luptatorii si cei care au ramas cu adunarea sa poata avea parti egale; de asemenea se punea deoparte si ce era hotarat pentru leviti si pentru darurile aduse Domnului (vezi Numeri 31,25-54). La planul acesta nu s-a aderat intotdeauna, dar incepand cu vremea lui David se pare ca aceasta a fost o regula stabilita in Israel.
30:25 Lucrul acesta a ramas de atunci si pana in ziua de azi o lege si un obicei in Israel.
Verset ce nu a fost comentat.
30:26 Cand s-a intors la Ticlag, David a trimis o parte din prada batranilor lui Iuda, prietenilor sai, spunandu-le aceste cuvinte: Iata darul pe care vi-l fac din prada luata de la vrajmasii Domnului!
Darul. David era departe de a fi egoist si zgarcit. In timpul anilor lui de peregrin, nu numai ca s-au adunat multi cu el, dar multi altii ii dadusera provizii. Pana in prezent, el nu fusesera in stare sa rasplateasca amabilitatea lor. Acum, cu prima ocazie, el a trimis daruri generoase din bogata lui prada. Este firesc ca gestul acesta urma sa pregateasca terenul pentru prietenia continua a compatriotilor lui, acum cand, dupa moartea lui Saul, el avea sa se intoarca la Hebron.
30:27 A trimis celor din Betel, celor din Ramot de la miaza zi, celor din Iatir,
Betel. Este putin probabil ca acesta ar putea fi Betelul din semintia lui Beniamin, ci mai degraba Betul, una din cetatile partii lui Iuda care a fost data lui Simeon (Iosua 19,4), nu departe de Ticlag.
Ramot de la miazazi. In mod literal, ,,ramotul Neghebului”. Una dintre cetatile date lui Simeon (Iosua 19,8), dar a carei asezare exacta este necunoscuta.
Iatir. Se crede ca este modernul Khirbet ’Attir, cam la 2 mile est de drumul principal dintre Hebron si Beer-Seba si la vreo 8 mile sud-vest de Maon.
30:28 celor din Aroer, celor din Sifmot, celor din Estemoa,
Aroer. Nu Aroerul de pe raul Arnon si amintit in Iosua 12,2 ca loc luat de copiii lui Israel inainte de atacarea Hesbonului, ci o cetate in Negheb, la vreo 10,5 mile (16,8) est si sud de Beer-Seba, cunoscuta acum ca ‘Ar’arah.
Sifmot. Posibil una din cetatile de la care David a primit ajutor cand a mers in pustia Paran (cap. 25,1), dar necunoscuta astazi. Estemoa. Cuprinsa impreuna cu Debirul in lista cetatilor apartinand lui Iuda (Iosau 15,20.49.50) si identificata cu modernul es-Semu, la vreo 8 sau 9 mile sud de Hebron si aproape de
pustia Zif.
30:29 celor din Racal, celor din cetatile Ierahmeelitilor, celor din cetatile Chenitilor,
Racal. Singura referire din toata Biblia la acest nume de localitate. Asezarea este necunoscuta. Aici Septuaginta reda ,,Carmel”.
30:30 celor din Horma, celor din Cor-Asan, celor din Atac,
Horma. In vechime numita Tefat (Judecatori 1,17). Una din cetatile din Negheb asediata de copiii lui Israel cand si-au permis sa mearga in Canaan la Cades-Barnea impotriva poruncii Domnului (Numeri 14,45) si iarasi cand Arad canaanitul i-a batut dupa moartea lui Aaron (Numeri 21,1-3).
Cor-Asan. Acelasi ca Asan (Iosua 15,42-44), de la nord-vest de Beer-Seba. Una dintre cele noua cetati din Sefela, care alaturi de Cheila a fost data lui Iuda.
Atac. Amintita numai aici. Asezarea este necunoscuta.
30:31 celor din Hebron, si in toate locurile pe care le strabatuse David cu oamenii lui.
Toate locurile. Ca unul care a fost uns sa fie imparat, David a dat dovada de generozitate, demonstrand o darnicie ca de rege. Raportul nu aminteste despre darurile pentru batranii din Cheila si nici pentru cetatea neprietenoasa Zif (vezi cap. 23,11.12.19), cu toate ca ele pot fi incluse in ,,toate locurile”.
Faptul ca a dat ,,tuturor locurilor” arata cat de mult a depins David de ospitalitatea diferitelor tinuturi ale tarii lui Iuda.
ELLEN G. WHITE COMENTEAZA:
1-31 PP 692-694
1-4.6 PP 692
8-19 PP 693
20-24.26 PP 694