3:3 iar candela lui Dumnezeu nu se stinsese inca; si Samuel era culcat in Templul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu.
Si candela… inca. Candelabrul cu sapte brate de aur, asezat in partea de sud a locului sfant, nu se stingea niciodata (vezi despre Exod 27,20.21). Candelele erau pline cu cel mai bun untdelemn de masline, simbolul Duhului Sfant, iar marele preot aranja lampile dimineata si seara pe vremea punerii de tamaie pe altarul din fata perdelei care despartea Sfanta de Sfanta Sfintelor (vezi despre Exod 30,7.8). Dupa cum lumina acestor lampi lumina intunericul noptii, tot asa este si Hristos, Lumina care lumineaza aceasta lume intunecoasa, raspandind departe slava iubirii si a jertfei Sale in intunericul inimilor oamenilor (vezi Ioan 1,4.5.9).
Dupa cum sfesnicul lumina sanctuarul in vechime, tot asa procura Duhul Sfant lumina spirituala, prin care oamenii pot avea o intelegere mai lamurita a Planului de Mantuire. Dar, fara lumina launtrica spre a lumina sufletul, lumina literala putea sa aiba numai o valoare mica. Litera ritualului de la sanctuar nu insemna nimic daca spiritul nu exista acolo (vezi Isaia 1,11.13.15.16). Cu toate ca atat conducatori, cat si poporul urmau dupa caile neamurilor idolatre din jurul lor, existau, ici si acolo, suflete smerite ca si Elcana si familia lui, care au pastrat vederea spirituala atat de necesara.