29:1 Filistenii isi stransesera toate ostile la Afec, si Israel tabarase la fantana lui Izreel.
Afec. Numele catorva orase (vezi cap. 4,1), dar nici una cunoscuta langa Muntele Ghilboa care ar putea fi implicata, daca cap. 28 si 29 sunt scrise in ordine cronologica: filistenii au tabarat prima data la Sunem, apoi s-au indreptat spre Afec (cap. 29,1). Dar parerea este impartita, in diferite carti de referinta, intre un Afec de nord si unul de sud. Daca naratiunea, dupa istoria vizitei lui aul la Endor (cap. 28,3-25), se intoarce sa rezume istoria lui David la punctul unde cap. 28,2 il lasa (David trateaza cu Achis sa-l ajute pe Israel in lupta cu filistenii), apoi cap. 29 continua in alta parte cu alungarea sa de catre domnitorii filisteni la Afec, unde ei ,,isi stransesera toate ostile” (cap. 29,1). Daca aceasta era aceiasi adunare mentionata imediat, precedand sosirea lor la Sunem (cap. 28,4) Afecul era in drumul de la Filistia spre Sunem, dar nu neaparat langa ea. De aici multii dentifica Afecul cu Antipatris, de unde mai inainte filistenii au atacat Israelul (cap. 4,1) si iau luat Chivotul.
Fantana lui Izreel. In valea lui Izreel existau doua fantani mari: una ‘Ain Jalud, cunoscuta ca ,,fantana lui Harod”, care izvora din una din stancile nordice ale muntelui Ghilboa, la inaltimea de vreo 35 m deasupra vaii, iar cealalta, ‘Ain Tuba‘un, din inima vaii. Saul, cu ostirea lui ,,a tabarat la Ghilboa” (28,4) si apoi s-a tras mai aproape de filisteni, venind pana la fantana lui Izreeel. Pare mai probabil ca el a ramas pe coama muntelui deasupra lui ‘Ain Jalud, o pozitie greu accesibila din vale, si nu a coborat ‘Ain Tuba‘un, care daca era mai aproape de filisteni, nu avea sa-i ofere nici un avantaj tactic.
29:2 Domnii Filistenilor au inaintat cu sutele si miile lor; si David si oamenii lui mergeau mai la coada cu Achis.
Verset ce nu a fost comentat.
29:3 Domnii Filistenilor au zis: Ce cauta Evreii acestia aici? Si Achis a raspuns domnitorilor Filistenilor: Acesta este David, slujitorul lui Saul, imparatul lui Israel. De mult este cu mine, si n-am gasit nici cel mai mic lucru de care sa-l invinuiesc, de la venirea lui si pana in ziua de azi.
Ce cauta evreii acestia aici? Pentru David, o astfel de intrebare trebuie sa fi venit ca o mustrare surprinzatoare. El nu avea ce sa caute defel in tabara vrajmasilor poporului sau. In primul rand, el n-ar fi trebuit sa caute refugiu la filisteni. Pasul a fost facut fara sa fi cautat sfat divin. Acum se apropia criza. David era la mare stramtorare. El trebuia sa hotarasca in curand cu privire la calea de urmat, cand avea sa lupte cu adevarat. El nu dorea sa ridice armele impotriva fratilor sai.
N-am gasit nici cel mai mic lucru de care sa-l invinuiesc. Ce contrast trebuie sa fi fost intre increderea pe care Achis si-a exprimat-o in David si increderea de care se facea vrednic acesta din urma, privind inapoi la duplicitatea si necinstea lui! Dumnezeu are mila de cei ce sunt in incurcatura si necaz. El deschide iubitor usa de scapare pentru ca oamenii sa nu fie lasati intru totul prada urmarilor purtarii lor. Plin de indurare, El schimba greselile nebunesti in mijloace de atingere a succesului! Cei care sunt dispusi sa primeasca sfatul divin cu toata smerenia vor gasi ca eliberarea vine din surse neasteptate, pe cai necautate si in cele mai intunecate momente ale experientei lor. Prin cererea acestor capetenii ale filistenilor ca David sa fie inlaturat din tabara, Dumnezeu lucra pentru eliberarea slujitorului Sau.
29:4 Dar domnitorii Filistenilor s-au maniat pe Achis, si i-au zis: Trimite inapoi pe omul acesta, ca sa se intoarca in locul unde l-ai asezat; sa nu se pogoare cu noi pe campul de bataie, ca sa nu ne fie vrajmas in timpul luptei. Si cum ar putea sa se faca omul acesta placut stapanului sau, decat cu capetele oamenilor nostri?
Trimite inapoi pe omul acesta. In mod literal, ,,pricinuieste ca omul sa se intoarca”. Cuvantul ,,acesta” nu este in textul ebraic. Capeteniile au fost respectuoase fata de Achis cand s-au referit la asociatul lui, dar formularea arata ca exista un puternic resentiment in inimile lor in ceea ce priveste prezenta lui David.
29:5 Nu este acesta David pentru care cantau jucand: Saul si-a batut miile lui, Iar David zecile lui de mii?
Verset ce nu a fost comentat.
29:6 Achis a chemat pe David, si i-a zis: Viu este Domnul ca esti un om curat la suflet, si-mi place sa te vad mergand si venind cu mine in tabara, caci n-am gasit nimic rau in tine, de la venirea ta la mine pana in ziua de azi; dar nu esti pe placul domnitorilor.
Viu este Domnul. In mod literal, ,,viu este Iehova”. Aceasta este o declaratie remarcabila care vine din partea unui rege pagan. Unii au sugerat ca Achis se poate sa fi fost atras de religia evreilor prin asociatul sau, David, dupa cum Nebucadnetar a fost adus sa-L inalte pe ,,Imparatul cerurilor” prin influenta lui Daniel si a tovarasilor lui (Daniel 4,37). Altii vad in juramant doar o substituire adoptata pentru ceea ce a spus Achis in realitate. Nu se poate nega faptul ca David a facut prin purtarea lui o profunda impresie asupra lui Achis. Regele atrage atentia de trei ori asupra vietii cinstite a lui David (1 Samuel 29,3.6.9), intru-unul din cazuri comparandu-l cu ,,un inger al lui Dumnezeu” (v. 9).
29:7 Intoarce-te dar si mergi in pace, ca sa nu faci nimic neplacut inaintea domnitorilor Filistenilor.
Verset ce nu a fost comentat.
29:8 David a zis lui Achis: Dar ce am facut, si cei ai gasit in robul tau, de cand sunt la tine pana in ziua de azi, ca sa nu merg sa lupt impotriva vrajmasilor domnului meu, imparatul?
Dar ce am facut? David a fost cutremurat de neasteptata intorsatura a evenimentelor care l-au scos din incurcatura. Totusi, pentru a nu-si trada simtamintele, el a adresat regelui aceasta intrebare, a lasa impresia ca era nedreptatit prin aceasta concediere necivilizata (PP, p. 691).
Intr-un moment de descurajare si nestiind pe ce cale sa aduce, David pornise pe o cale care-l adusese intr-o incurcatura din care nu este deloc in stare sa scape fara ajutor din afara. Daca ar fi dezertat de la Achis si in lupta s-ar fi intors impotriva filistenilor, ar fi dovedit ca acuzatiile capeteniilor filistenilor erau adevarate. Daca s-ar fi luptat impotriva lui Israel, el s-ar fi luptat impotriva unsului Domnului si ar fi ajutat pe straini sa-i cotropeasca tara (PP 690). Cat de binevoitor a fost Domnul, care a folosit reaua vointa si dusmania filistenilor pentru a deschide o usa pentru a-l scapa de dizgratie, orice intorsatura ar fi luat batalia!
David a inteles ca ar fi fost mult mai bine daca ar fi ramas in Iudeea. Daca in inima lui n-ar fi dorit mai presus de orice sa fie credincios lui Dumnezeu, Domnul n-ar fi putut lucra aceasta eliberare pentru el. Pacatele lui David nu era atat de mult facute in mod constient sau indepartari intentionate de la calea cea dreapta, ci mai degraba, erau slabiciuni ale credintei si greseli de judecata. El trebuia sa ia decizii rapide si n-a asteptat intotdeauna un raspuns divin, tragand nadejde ca, poate Cerul avea sa aprobe ideile lui. Probabil ca acum dorea din toata inima sa se fi comportat altfel. Acum el se afla fata in fata cu o gazda amabila care credea in el, se imprietenise cu el, dar, in cele din urma, din cauza dificultatilor politice, era nevoit sa-l concedieze. Probabil ca atunci cand a auzit cuvintele pline de iubire si apreciere ale regelui, inima lui a ars de rusine din cauza prefacatoriei lui si a fost miscata din nou de recunostinta pentru ca, in ciuda pacatului sau, Dumnezeul plin de indurare rupsese latul in care se prinsese singur.
29:9 Achis a raspuns lui David: Stiu ca esti placut inaintea mea ca un inger al lui Dumnezeu; dar domnitorii Filistenilor au zis: Sa nu se suie cu noi la lupta.
Verset ce nu a fost comentat.
29:10 Astfel, scoala-te dis-de-dimineata, tu si slujitorii stapanului tau, care au venit cu tine; sculati-va dis-de-dimineata, si plecati de indata ce se va lumina.
Slujitorii stapanului tau. In mod literal, ,,slujitorii domnului”. Cuvantul ’adon, tradus ,,stapan” aici si in v. 4, ,,domn” in v. 8, este cuvantul ebraic obisnuit de adresare catre un superior. El nu trebuie confundat cu seren, aplicat la capeteniile filistenilor (v. 2.6.7), domnitorii celor cinci cetati (cap. 6,17, vezi despre Judecatori 3,3). Un alt cuvant, s’ar , tradus de obicei ,,print”, este folosit ca sinonim cu seren din 1 Samuel 29,3.4.9, vorbindu-se de aceiasi domnitori. In 1 Samuel 29,4.10 ’adon pare sa se aplice la Saul, iar in 1 Samuel 29,8 il foloseste David cand i se adreseaza lui Achis. Folosirea acestor termeni poate sugera ca Achis n-a mai considerat pe David ca vasal al sau, ci, in mod delicat, l-a facut sa inteleaga ca era liber sa plece din Filistia daca dorea.
De indata ce se va lumina. Probabil ca aceasta a fost o cale diplomatica de a-i spune lui David ca, daca il va apuca dimineata pe el si pe oamenii lui tot in tabara, domnitorii aveau sa-l omoare. Fara indoiala ca David s-a simtit usurat de o astfel de eliberare oficiala. Acum nu mai putea exista nici un simtamant ca el si insotitorii lui n-ar fi apreciat amabilitatea lui Achis de a le acorda azil. In timp ce David pleca spre casa, fara indoiala ca el slavea pe Dumnezeu pentru o astfel de ocrotire divina si eliberare miraculoasa.
Relatarea din acest capitol ilustreaza felul in care lucreaza Dumnezeu pentru salvarea copiilor Sai. El cauta sa convinga pe oameni sa accepte caile Lui, totusi, ii lasa liberi sa ignore sugestiile Lui daca doresc. Aceasta este adevarat nu numai in cazul hotararii initiale de a sluji lui Dumnezeu, ci in toate alegerile, mici si mari, pe care este chemat sa le faca cel care cauta sa traiasca in armonie cu principiile lui Dumnezeu. Fara indoiala ca se vor face greseli, iar necazurile care rezulta sunt cele care descopera eroarea de judecata. David a ales refugiul in Filistia pentru a se apara de Saul. Potrivindu-si actiunile cu simtamintele, in curand el a descoperit ca semintele interesului personal dadusera nastere unei recolte de prefacatorie si falsitate. Dar David si-a recunoscut greseala si a cautat din inima sa urmeze exemplul divin. Atitudinea aceasta L-a facut pe Dumnezeu in stare sa randuiasca imprejurari care i-au adus eliberarea, chiar daca dificultatea in care s-a aflat David a fost rezultatul propriei lui greseli.
Ellen G. White comenteaza:
1-11 PP 690, 691
3-10 PP 691
29:11 David si oamenii lui s-au sculat de noapte de tot, ca sa plece dimineata, si sa se intoarca in tara Filistenilor. Si Filistenii s-au suit la Izreel.
Verset ce nu a fost comentat.