29:8 David a zis lui Achis: Dar ce am facut, si cei ai gasit in robul tau, de cand sunt la tine pana in ziua de azi, ca sa nu merg sa lupt impotriva vrajmasilor domnului meu, imparatul?
Dar ce am facut? David a fost cutremurat de neasteptata intorsatura a evenimentelor care l-au scos din incurcatura. Totusi, pentru a nu-si trada simtamintele, el a adresat regelui aceasta intrebare, a lasa impresia ca era nedreptatit prin aceasta concediere necivilizata (PP, p. 691).
Intr-un moment de descurajare si nestiind pe ce cale sa aduce, David pornise pe o cale care-l adusese intr-o incurcatura din care nu este deloc in stare sa scape fara ajutor din afara. Daca ar fi dezertat de la Achis si in lupta s-ar fi intors impotriva filistenilor, ar fi dovedit ca acuzatiile capeteniilor filistenilor erau adevarate. Daca s-ar fi luptat impotriva lui Israel, el s-ar fi luptat impotriva unsului Domnului si ar fi ajutat pe straini sa-i cotropeasca tara (PP 690). Cat de binevoitor a fost Domnul, care a folosit reaua vointa si dusmania filistenilor pentru a deschide o usa pentru a-l scapa de dizgratie, orice intorsatura ar fi luat batalia!
David a inteles ca ar fi fost mult mai bine daca ar fi ramas in Iudeea. Daca in inima lui n-ar fi dorit mai presus de orice sa fie credincios lui Dumnezeu, Domnul n-ar fi putut lucra aceasta eliberare pentru el. Pacatele lui David nu era atat de mult facute in mod constient sau indepartari intentionate de la calea cea dreapta, ci mai degraba, erau slabiciuni ale credintei si greseli de judecata. El trebuia sa ia decizii rapide si n-a asteptat intotdeauna un raspuns divin, tragand nadejde ca, poate Cerul avea sa aprobe ideile lui. Probabil ca acum dorea din toata inima sa se fi comportat altfel. Acum el se afla fata in fata cu o gazda amabila care credea in el, se imprietenise cu el, dar, in cele din urma, din cauza dificultatilor politice, era nevoit sa-l concedieze. Probabil ca atunci cand a auzit cuvintele pline de iubire si apreciere ale regelui, inima lui a ars de rusine din cauza prefacatoriei lui si a fost miscata din nou de recunostinta pentru ca, in ciuda pacatului sau, Dumnezeul plin de indurare rupsese latul in care se prinsese singur.