29:1 Filistenii isi stransesera toate ostile la Afec, si Israel tabarase la fantana lui Izreel.
Afec. Numele catorva orase (vezi cap. 4,1), dar nici una cunoscuta langa Muntele Ghilboa care ar putea fi implicata, daca cap. 28 si 29 sunt scrise in ordine cronologica: filistenii au tabarat prima data la Sunem, apoi s-au indreptat spre Afec (cap. 29,1). Dar parerea este impartita, in diferite carti de referinta, intre un Afec de nord si unul de sud. Daca naratiunea, dupa istoria vizitei lui aul la Endor (cap. 28,3-25), se intoarce sa rezume istoria lui David la punctul unde cap. 28,2 il lasa (David trateaza cu Achis sa-l ajute pe Israel in lupta cu filistenii), apoi cap. 29 continua in alta parte cu alungarea sa de catre domnitorii filisteni la Afec, unde ei ,,isi stransesera toate ostile” (cap. 29,1). Daca aceasta era aceiasi adunare mentionata imediat, precedand sosirea lor la Sunem (cap. 28,4) Afecul era in drumul de la Filistia spre Sunem, dar nu neaparat langa ea. De aici multii dentifica Afecul cu Antipatris, de unde mai inainte filistenii au atacat Israelul (cap. 4,1) si iau luat Chivotul.
Fantana lui Izreel. In valea lui Izreel existau doua fantani mari: una ‘Ain Jalud, cunoscuta ca ,,fantana lui Harod”, care izvora din una din stancile nordice ale muntelui Ghilboa, la inaltimea de vreo 35 m deasupra vaii, iar cealalta, ‘Ain Tuba‘un, din inima vaii. Saul, cu ostirea lui ,,a tabarat la Ghilboa” (28,4) si apoi s-a tras mai aproape de filisteni, venind pana la fantana lui Izreeel. Pare mai probabil ca el a ramas pe coama muntelui deasupra lui ‘Ain Jalud, o pozitie greu accesibila din vale, si nu a coborat ‘Ain Tuba‘un, care daca era mai aproape de filisteni, nu avea sa-i ofere nici un avantaj tactic.