24:8 Dupa aceea, David s-a sculat si a iesit din pestera. El a inceput sa strige atunci dupa Saul: Imparate, domnul meu! Saul s-a suit inapoi, si David s-a plecat cu fata la pamant si s-a inchinat.
S-a plecat cu fata. Patrunzatoarea lui pricepere spirituala si adanca lui iubire de dreptate l-au oprit pe David sa urasca pe Saul, criticandu-l de fata cu altii si atacandu-l cu prima ocazie. David nu simtea nevoia unei asa-numite indignari indreptatite fata de tratamentul pe care l-a primit. Cat priveste atitudinea lui Saul fata de el, David a putut sa lase aceasta in seama lui Dumnezeu, care face toate lucrurile bine. In sufletul lui era o incredere calma ca Dumnezeu era cu el, iar in inima lui era mila pentru imparatul lui. Nimeni n-ar fi fost mai fericit ca David daca Saul si-ar fi rastignit eul si si-ar fi umilit inima inaintea Domnului. In sinceritatea sufletului sau, probabil ca David dorea cu ardoare ca Saul sa aiba aceeasi experienta de partasie cu Dumnezeu pe care o avea el. De aceea, ascultarea lui nu era o formalitate. El s-a plecat cu inima plina de respect fata de slujba de imparat si compatimire pentru barbatul din aceasta slujba.
Hristos acceptase pe Iuda ca pe unul dintre cei doisprezece. El il trimisese in misiuni ale indurarii si mijlocirii. El il vazuse cum se transforma treptat intr-un oponent critic, egoist si impotrivitor al intregului Sau plan. Totusi Hristos il iubea si ar fi fost fericit sa-l faca unul dintre conducatorii bisericii Sale (vezi DA 294, 295, 717). In cele din urma, S-a plecat in fata lui Iuda cu toata compatimirea sufletului Sau si, spalandu-i picioarele, a facut un apel tacut sa-si predea inima Aceluia care a venit nu sa I se slujeasca, ci ca El Insusi sa slujeasca. Pavel se afla in fata lui Agripa aparandu-si noul fel de viata. Si el avusese multe dovezi ale providentialei purtari de grija de care se putea prinde. Conducatorii ii facusera multe nedreptati, dar el nu se gandea la ele. Inima lui era plina de dragoste pentru imparat, care, in cele din urma, a exclamat: ,,Curand mai vrei tu sa ma indupleci sa ma fac crestin” (Fapte 26,28).