24:7 Cu aceste cuvinte David a oprit pe oamenii sai, si i-a impiedicat sa se arunce asupra lui Saul. Apoi Saul s-a sculat sa iasa din pestera, si si-a vazut inainte de drum.
A oprit pe oamenii sai. Poate ca oamenii lui, intocmai ca si ucenicii mai tarziu, priveau inainte la pozitiile de cinste pe care aveau sa le ocupe cand imparatia lui David avea sa fie intemeiata. Ei ajunsesera sa nu mai fie multumiti cu hrana slaba si cu zilele si noptile de veghe si fuga. Acum, fiindca Saul era in mainile lor, au crezut ca, in sfarsit cauza este castigata. Erau nerabdatori sa puna capat indelungatei lor vegheri. David i-a corectat scuzandu-se chiar si pentru mica libertate pe care si-o luase taind o bucata din haina imparatului. Probabil ca el le-a spus, asa cum a spus mai tarziu imparatul, ca singura cale catre adevaratul succes este de a astepta vremea hotarata de Dumnezeu.
Avraam a asteptat sfatul lui Dumnezeu si a fost in masura sa-l elibereze pe Lot, un barbat care s-a increzut in propria lui intelepciune. Moise a refuzat onoarea Egiptului. Totusi, dupa 40 de ani de incercari, devine proorocul Celui Prea Inalt. Cum altfel poate un om care intra in laboratorul vietii sa se dea pe sine pentru Hristos (vezi DA 297), sa faca lucrarile lui Dumnezeu?