24:5 Dupa aceea, inima ii batea, pentru ca taiase coltul hainei lui Saul.
Inima. Constiinta il acuza. Cei din vechime foloseau cuvantul ,,inima” pentru a descrie sediul intelectului (Proverbe 15,28; 16,9.23; 23,7.12; Matei 12,34; Luca 6,45”. Cuvantul ,,constiinta” nu apare in Vechiul Testament. Cuvantul din Noul Testament vine de la verbul ,,a cunoaste” si, de aceea, scoate in evidenta mai mult o facultate a intelectului decat o capacitate a simtamintelor. Oamenii spun ca sunt guvernati de constiinta, cand, in realitate, adesea sunt stapaniti de simtamintele lor. Constiinta este o calauza sigura numai cand este condusa de lumina cereasca. Constiinta lui Saul era intunecata, ba chiar insemnata cu fierul rosu al geloziei si invidiei (vezi 1 Timotei 4,2). Constiinta lui David fusese educata de cer si, ca si constiinta lui Pavel, ea a fost in mare masura curata (Fapte 24,16). Dandu-i-se ungerea divina a discernamantului spiritual, el se dovedise a fi un conducator adevarat. El nu era dependent de obiceiurile si traditiile vremii, ci poseda o cunostinta a ceea ce era divin si in mod intrinsec (cu adevarat) corect.