23:5 David s-a dus dar cu oamenii lui la Cheila, si s-a batut impotriva Filistenilor; le-a luat vitele, si le-a pricinuit o mare infrangere. Astfel a izbavit David pe locuitorii din Cheila.
S-a dus... la Cheila. Consimtamantul oamenilor de a urma sfatul divin arata ca, in timpul lunilor de asociere, David convinsese pe cei care erau cu el de nevoia lor primordiala de a cunoaste voia lui Dumnezeu si apoi de a merge inainte fara teama, increzandu-se in providenta. Aceeasi cautare atenta de a cunoaste voia lui Dumnezeu cu privire la fiecare act si atitudine ar trebui sa marcheze calea crestinilor de astazi.
Cheila era o cetate cu ziduri (v. 7), dar locuitorii nepregatiti n-aveau nici o sansa impotriva soldatilor experimentati ai Filistiei. Saul se afla la multe mile departare, dar David si oamenii lui s-au deplasat doar putin ca sa ajunga la ea. Actiunea a fost scurta, iar filistenii surprinsi, au fost pusi pe fuga.
Le-a luat vitele. Fie ca filistenii infranti au fost alungati atat de departe in propriul lor teritoriu, incat David a putut sa ia despagubiri pentru pagubele facute, fie ca vitele au fost boii pe care filistenii ii luasera sa transporte granele. Cat de mult din prada a dat David Cheilei si cat de mult a pastrat pentru oamenii lui nu ni se spune. Mai multe sute de oameni aveau nevoie de o mare cantitate de provizii.