21:9 Preotul a raspuns: Iata sabia lui Goliat, Filisteanul, pe care l-ai omorat in valea terebintilor; este invelita intr-un covor, in dosul efodului; daca vrei s-o iei, ia-o, caci nu este alta aici. Si David a zis: Nu-i alta ca ea; da-mi-o.
Sabia lui Goliat. Toata armura lui Goliat devenise proprietatea personala a lui David. Este probabil ca, initial, el insusi a daruit sabia pentru cortul intalnirii, ca dar de multumire pentru Dumnezeu. David si-a dat prea bine seama ca locul acela sfant nu putea fi un depozit de arme, dar sperand ca sulita sa fie inca acolo, l-a intrebat asa, ca din intamplare, daca nu are vreo arma pe care sa i-o dea cu imprumut.
Nu-i alta ca ea. Prin pozitia sabiei in cortul intalnirii si prin felul in care era infasurata se cunoaste ca era pastrata ca un aducator aminte al marii biruinte data in mod providential lui Israel. David s-a aratat fericit la gandul de a pune in siguranta aceasta sabie, poate nu atat de mult pentru valoarea ei militara, cat pentru ca-i va aduce aminte mereu de calauzirea ocrotitoare a Domnului. El avea nevoie in acest moment, de astfel de incurajare.