2:1 Ana s-a rugat, si a zis: Mi se bucura inima in Domnul, Puterea mea a fost inaltata de Domnul; Mi s-a deschis larg gura impotriva vrajmasilor mei, Caci ma bucur de ajutorul Tau.
Mi se bucura inima in Domnul. Aceasta a doua vizita la Silo a fost de o natura cu totul diferita de cea raportata in cap. 1. Atunci, povara Anei a fost o mijlocire pentru ea insasi; acum ea este o mare litanie de lauda. Ca rezultat al deplinei ei supuneri fata de Domnul, ea este fericita pentru privilegiul de a-I inapoia Creatorului ceea ce El ii daduse ei. Facand asa, ea face experienta celei mai inalte forme de bucurie, deoarece nu invatase ea sa aprecieze indurarea Lui iubitoare intrun fel cu totul nou? Ea Il lauda pe Dumnezeu ca autor al indurarii descoperita cu impreuna Lui simtire fata de cei neajutorati. Ea dobandeste o noua viziune a puterii Lui, acum evident in stapanirea de catre El a fortelor ascunse ale naturii, in impiedicarea tacita a fortelor raului care ar fi descurajat-o si ar fi invins-o, si pricinuind imprejmuirea raului insusi spre a contribui peste masura de mult la adancimea si plinatatea bucuriei ei. Ea intelege din nou legamantul facut cu stramosii ei, ca copiii lui Dumnezeu trebuie sa ajunga o binecuvantare pentru toate popoarele. Cantarea de bucurie a Anei a fost o profetie inspirata despre David si Mesia (PP, p. 572).
Experienta Anei s-a dovedit a fi cea mai mare binecuvantare care putea sa vina in viata Peninei. Dumnezeu a fost tot atat de dornic sa o salveze pe Penina atat cat era sa o salveze si pe Ana. Cum putea El sa implineasca aceasta in mod mai efectiv decat aratand exaltarea unui suflet care s-a increzut in El si care n-a platit rau pentru rau? Astfel a fost si metoda lui Hristos in incercarea de a-l castiga pe Simon leprosul – aratand binecuvantarea care putea veni pentru Maria Magdalena (Marcu 14,3-9; Luca 7,37-50). Simion a invatat lectia sa si a devenit un ucenic serios (DA, p. 567, 568). A invatat si Penina lectia ei?
2:2 Nimeni nu este sfant ca Domnul; Nu este alt Dumnezeu decat Tine; Nu este stanca asa ca Dumnezeul nostru.
Verset ce nu a fost comentat.
2:3 Nu mai vorbiti cu atata ingamfare, Sa nu va mai iasa din gura cuvinte de mandrie; Caci Domnul este un Dumnezeu care stie totul, Si toate faptele sunt cantarite de El.
Sa nu va mai iasa din gura cuvinte de mandrie. Ana ar fi putut simti o suprematie personala asupra Peninei, avand in vedere experienta minunata pe care o avusese. Dar oare nu indica cuvintele acestor versete, mai degraba, compatimirea Anei pentru ca rivala ei sa poata vedea frumusetea deplinei supuneri fata de Dumnezeu, si sa inteleaga ca mandria nu are nici o valoare? Desigur ca nimeni nu o va invinui pe Ana de o atitudine ,,mai sfanta decat a altuia” fata de Penina dupa felul in care Dumnezeu a sustinut umila ei consacrare. Daca Hristos a avut lacrimi in glasul Sau cand a pronuntat vaiurile asupra fariseilor (SC, p. 13; DA, p. 619, 620), n-a putut spiritul de sacrificiu al Anei, dandu-l pe Samuel Domnului, sa miste inima Peninei ca ea sa priceapa din nou cum cantareste Dumnezeu faptele? Pentru acei care, ca si Penina, se simt tari in propria putere, El lasa sa se coaca fructul acelui egoism, care este moarte spirituala. Dar chiar pe acei care sunt morti spiritual, El ii poate face sa fie vii. Hristos a oferit lui Iuda exact aceleasi ocazii pe care le-a oferit si lui Petru, totusi unul s-a supus, celalalt nu.
2:4 Arcul celor puternici s-a sfaramat, Si cei slabi sunt incinsi cu putere.
Verset ce nu a fost comentat.
2:5 Cei ce erau satui, se inchiriaza pentru paine, Si cei ce erau flamanzi se odihnesc; Chiar cea stearpa naste de sapte ori, Si cea care avea multi copii sta lancezita.
Verset ce nu a fost comentat.
2:6 Domnul omoara si invie, El pogoara in locuinta mortilor si El scoate de acolo.
Verset ce nu a fost comentat.
2:7 Domnul saraceste si El imbogateste, El smereste si El inalta
Domnul saraceste si El imbogateste. Ana recunoaste ca salvarea ei de mustrare vine de la Dumnezeu, care a inaltat-o mult mai presus de batjocura Peninei. Durerea zilelor de mai inainte s-a schimbat acum in exaltare in Domnul. Rugaciunea de intristare a cedat locul laudei puterii divine. Buzele ei, inchise altadata in rabdare tacuta, sunt acum deschise spre a ridica in slava atotputernicia lui Dumnezeu. Ea socoteste experienta ei ca si un simbol al triumfului atins de Dumnezeu pentru poporul Sau, atat individual, cat si colectiv. Ea capata inspiratie pentru cantare mult dincolo de campul propriei experiente, si sub calauzirea Duhului Sfant priveste inainte spre bucuria celor mantuiti cand stau pe marea de sticla cu ,,o cantare noua” pe buzele lor (Apocalipsa 14,3). O bucurie ca aceea simtita de Ana nu era o placere egoista, ci o largita intelegere a caracterului lui Dumnezeu, asemanatoare aceleia care a facut ca ,,fiii lui Dumnezeu” sa strige de bucurie la crearea lumii (Iov 38,7), sau pe israeliti sa aclame laude lui Dumnezeu pentru scaparea de ostirea egipteana la Marea Rosie sau oastea ingereasca sa exclame la nasterea lui Hristos: ,,slava lui Dumnezeu in locurile inalte, si pace pe pamant intre oamenii placuti Lui” (Luca 2,14). Batjocurile si amaraciunile de acasa au fost chiar ambianta in care o vedenie a salvarii lui Dumnezeu a putut fi astfel cultivata incat sa faca sa apara cerul pe pamant. Ana avea cerul in inima ei pentru ca ea invatase sa iubeasca lumea asa cum o iubeste Hristos (vezi DA, p. 331, 641).
2:8 El ridica din pulbere pe cel sarac, Ridica din gunoi pe cel lipsit. Ca sa-i puna sa sada alaturi cu cei mari. Si le da de mostenire un scaun de domnie imbracat cu slava; Caci ai Domnului sunt stalpii pamantului, Si pe ei a asezat El lumea.
El ridica. Prin puterea lui Dumnezeu sufletul crestinului, totdeauna constient de neputinta lui, se ridica deasupra fortelor egoismului. Incins cu putere de sus, un astfel de suflet recunoaste ca indoielile din trecut, temerile si incercarile sunt trantite la pamant. Biruinta ia locul infrangerii, si in bucurie deplina sufletul este format dupa chipul lui Hristos.
2:9 El va pazi pasii preaiubitilor Lui, Dar cei rai vor fi nimiciti in intuneric; Caci omul nu va birui prin putere.
Verset ce nu a fost comentat.
2:10 Vrajmasii Domnului vor tremura, Din inaltimea cerului El Isi va arunca tunetul asupra lor; Domnul va judeca marginile pamantului. El va da Imparatului Sau putere, Si El va inalta taria Unsului Lui.
Imparatului Sau putere. Ani de zile, Ana privise printr-o oglinda, in chip intunecos (1 Corinteni 13,12), dar acum prin ochiul profetic ea vorbeste despre credinta ei in triumful final si desavarsit al lui Hristos (v. 10). Dupa cum Dumnezeu a inaltat ,,taria” ei, tot asa va inalta El si ,,taria” Unsului sau (vezi Filpeni 2,9-11). Nu s-ar putea ca multi dintre cei care traiesc in aceasta ultima generatie sa-I permita lui Dumnezeu sa-i inalte din mijlocul ambiantei lor rele, astfel incat, ca si Ana, sa cante o cantare de lauda si de multumire fata de El pe marea de sticla (Apocalipsa 14,3)?
2:11 Elcana s-a dus acasa, la Rama, si copilul a ramas in slujba Domnului, inaintea preotului Eli.
Copilul a ramas in slujba. Cuvantul tradus ,,copil” este na'ar, care inseamna un baiat de orice varsta pana la maturitate. La varsta de 17 ani, Iosif a fost numit un na'ar. Acelasi termen este folosit despre fiii lui Eli din v. 17. Cu cat erau ei mai in varsta decat Samuel, nu se stie. In conformitate cu contextul, el i-a facut preoti inainte de a ajunge la maturitate. Estimarile varstei lui Samuel se intind de la 3 la 15 ani (vezi EGW, Material suplimentar asupra lui 1 Samuel 1,20-28).
Cand un copil isi asuma vreo raspundere, parintii lui, adesea, cauta sa castige din aceasta un avantaj pentru ei insisi. Lui Elcana trebuie sa i se dea mult credit, care, desi levit, a continuat felul lui de viata normala la Rama. Cunoscand in mod sigur natura ambiantei in care avea sa ajunga Samuel, Elcana si Ana trebuie sa se fi ingrijorat oarecum cand au pus darul lor fata de Domnul in mainile lui Eli si ale celor doi fii ai lui, Hofni si Fineas! Cu cat mai mare trebuie sa fi fost ingrijorarea Tatalui ceresc cand El L-a pus pe Fiul Sau sub influenta si cercetarea nevrednicilor preoti din zilele Lui. Hristos a fost in varsta de 12 ani cand i s-a dat atentie de catre preoti, totusi purtarea Lui cu acea ocazie dovedeste realitatea protectiei divine extinsa si asupra copiilor care cauta calauzire cereasca (vezi despre Luca 2,52). Experientele lui Samuel atesta aceeasi calauzire divina.
Scripturile arata lamurit ca, in mijlocul acestui mediu rau, Samuel a slujit Domnului. Cuvantul ,,slujba” se poate referi fie la slujirea laica, fie la cea sacra. El este folosit despre raspunderile lui Iosif in casa lui Potifar si despre asistenta lui Iosua pentru Moise in muntele lui Dumnezeu (Exod 24,13). Capacitatea lui Samuel de a se impotrivi influentelor rele care-l inconjurau, exact asa cum a facut si Iosif si Iosua, poate fi atribuita hotararii lui neschimbate de a se ocupa cu lucrarile lui Dumnezeu.
2:12 Fiii lui Eli erau niste oameni rai. Nu cunosteau pe Domnul.
Oameni rai (engl. ,,Sons of Belial”). In mod literal ,,fii fara valoare”. Astfel ii descrie Moise pe aceia care-i indeamna pe altii sa slujeasca altor zei (Deuteronom 13:13). In primele zile ale judecatorilor, levitul care calatorea de la Betleem s-a oprit peste noapte la Ghibea si a fost atacat de ,,fiii lui Belial” (Judecatori 19,22). In NT ,,este folosit ca un epitet pentru Satana (2 Corinteni 6,15). Intocmai cum Iosif a fost pus in sanul degenerarii regale, tot asa si Samuel a crescut inconjurat de o preotie degenerata ,,in mijlocul unui neam ticalos si stricat” (Filpeni 2,15).
Supusi fata de patimile rele, Hofni si Fineas nu aveau o conceptie corecta despre Dumnezeul caruia ei presupuneau ca-I servesc. Ei nu se bucurau de comuniune cu El, nu simteau nici o simpatie pentru scopurile Lui si nu aveau nici o intelegere a obligatiilor lor fata de El. Ei doar au folosit pozitiile dreptului lor ereditar pentru propriile scopuri egoiste si corupte. Ei au jefuit poporul pentru satisfacerea propriilor pofte. Ei L-au jefuit pe Dumnezeu nu numai de partea lui de jertfe, ci de inchinarea si iubirea inchinatorilor Lui. Prin placerile lor josnice, ei au injosit slujba Domnului in ochii poporului la nivelul orgiilor senzuale ale crangurilor idolatre invecinate. Dar Dumnezeu ingaduie ca un suflet sa fie asezat in mijlocul unui astfel de mediu spre a dovedi universului ca mediul inconjurator rau nu trebuie sa hotarasca soarta unui suflet. Cunoscand spiritul de lacomie al lui Iuda, nimeni nu s-ar fi gandit astazi sa-l puna casier, totusi Isus l-a facut casier (DA, p. 294, 295). El a intentionat ca Iuda sa fie atat de impresionat de lucruri de valoare mai mare incat sa se supuna din toata inima fata de Mantuitorul sau. Isus l-a iubit pe Iuda si i-ar fi placut sa-l faca unul din apostolii Sai de seama (vezi DA, p. 295).
2:13 Si iata care era felul de purtare al acestor preoti fata de popor. Cand aducea cineva o jertfa, venea sluga preotului in clipa cand se fierbea carnea. Tinand in mana o furculita cu trei coarne,
Verset ce nu a fost comentat.
2:14 o vara in cazan, in caldare, in tigaie sau in oala; si tot ce apuca cu furculita, lua preotul pentru el. Asa faceau ei tuturor acelora din Israel care veneau la Silo.
Verset ce nu a fost comentat.
2:15 Chiar inainte de a arde grasimea, venea sluga preotului si zicea celui ce aducea jertfa: Da pentru preot carnea de fript; el nu va lua de la tine carne fiarta, ci vrea carne cruda.
Verset ce nu a fost comentat.
2:16 Si daca omul zicea: Dupa ce se va arde grasimea, vei lua ce-ti va placea, sluga raspundea: Nu! da mi acum, caci altfel iau cu sila.
Verset ce nu a fost comentat.
2:17 Tinerii acestia se faceau vinovati inaintea Domnului de un foarte mare pacat, pentru ca nesocoteau darurile Domnului.
Verset ce nu a fost comentat.
2:18 Samuel facea slujba inaintea Domnului; si copilul acesta era imbracat cu un efod de in.
Facea slujba. Nu in sensul de slujba de servitor, ci de insarcinari sacre in legatura cu lucrarea levitilor in jurul sanctuarului. Cuvantul ebraic tradus astfel include ambele feluri de ,,slujire”.
Efod de in. Aici, o imbracaminte folosita de leviti si preotii de rand, si, uneori, chiar de persoane eminente din popor. De exemplu, David a jucat inaintea Domnului purtand un efod de in (2 Samuel 6,14). Acesta nu trebuie confundat cu efodul marelui preot din ,,aur, de fir albastru, purpuriu si caramiziu, si din in subtire rasucit”, pe care era fixat pieptarul cu cele 12 pietre ale lui Urim si Tumim, prin care era intrebat Dumnezeu (vezi despre Exod 28,6; comp. cu Judecatori 8,27). Daca efodul simplu de in avea aceeasi forma ca acela al marelui preot, dupa cum pare, acesta era o haina scurta, fara maneci constand din fata si spate unite la umeri, trase inauntru la brau cu o cingatoare (vezi despre Judecatori 8:27).
2:19 Mama sa ii facea pe fiecare an o mantie mica, si i-o aducea cand se suia cu barbatul ei ca sa aduca jertfa din fiecare an.
Mama-sa. Ana nu numai ca a dat pe fiul ei Domnului, ci i-a dovedit iubirea ei an de an. In acelasi fel, Domnul vegheaza continuu asupra poporului Lui. El nu numai ca a dat pe Fiul Sau o data pentru toti, ci Se intereseaza in mod continuu facand acea jertfa in mod progresiv tot mai efectiva, venind in intampinarea nevoilor chiar celor mai slabi dintre copiii Sai (Matei 6,30-34).
2:20 Eli a binecuvantat pe Elcana si pe nevasta sa, si a zis: Sa dea Domnul sa ai copii din femeia aceasta, care sa inlocuiasca pe acela pe care l-a imprumutat ea Domnului! Si s-au intors acasa.
Imprumutat Domnului. Ceea ce este imprumutat Domnului este sigur dat inapoi cu dobanda marita. Ana a consacrat un copil Domnului si a fost rasplatita cu alti cinci. Avraam a facut tot asa cu Isaac si Dumnezeu i-a fagaduit o samanta ,,ca stelele cerurilor” (Geneza 22,17). Hristos a fagaduit sa intoarca inca in aceasta viata de o suta de ori (Matei 19,29; Luca 18,30).
2:21 Cand a cercetat Domnul pe Ana, ea a ramas insarcinata, si a nascut trei fii si doua fiice. Si tanarul Samuel crestea inaintea Domnului.
Verset ce nu a fost comentat.
2:22 Eli era foarte batran, si a aflat cum se purtau fiii lui cu tot Israelul; a aflat si ca se culcau cu femeile care slujeau afara la usa cortului intalnirii.
Eli era foarte batran. Un fragment din cartea lui I Samuel gasit in cea de-a patra pestera de la Khirbet Qumran si publicata in 1954 reda: ,,Eli a fost in varsta de nouazeci de ani”. Albright crede ca aceasta este o transpunere din cap. 4,15, unde LXX reda ,,nouazeci”.
2:23 El le-a zis: Pentru ce faceti astfel de lucruri? Caci aflu de la tot poporul despre faptele voastre rele.
Verset ce nu a fost comentat.
2:24 Nu, copii, ce aud spunandu-se despre voi, nu este bine; voi faceti pe poporul Domnului sa pacatuiasca.
Verset ce nu a fost comentat.
2:25 Daca un om pacatuieste impotriva altui om, il va judeca Dumnezeu; dar daca pacatuieste impotriva Domnului, cine se va ruga pentru el? Totusi ei n-au ascultat de glasul tatalui lor, caci Domnul voia sa-i omoare.
N-au ascultat. Slujba fiilor lui Eli este pusa aici in contrast cu aceea a lui Samuel. Samuel crestea si era placut inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor. Hofni si Fineas n-au ascultat de instructiunile Domnului si au avut urechi surde fata de sfaturile tatalui lor. Toti oamenii sunt fiinte morale libere. Daca aleg sa ramana sub bratul puternic al lui Dumnezeu (1 Petru 5,6), ei sunt inaltati la timp potrivit; dar daca aleg sa urmeze propriile cai, in mod inevitabil culeg roadele unei astfel de actiuni.
Domnul voia sa-i omoare. In mod literal, ,,i-a placut Domnului sa-i faca sa moara”. Ei lepadasera stapanirea ocrotitoare a lui Dumnezeu, au ales propria cale egoista si au lepadat cu premeditare sfatul Cerului. Indepartandu-se de ingerul Domnului (Psalm 34,7), ei si-au pecetluit propria soarta. Cei care i-au omorat au fost filistenii (1 Samuel 4,10.11), totusi Dumnezeu a ingaduit moartea lor din cauza refuzului lor de a-L urma pe El. ,,Dumnezeu nu se afla fata de pacatos ca un executor al sentintei impotriva calcarii de lege; ci El lasa pe insisi lepadatorii harului Sau sa recolteze ceea ce au semanat” (GC, p. 36). La fel a fost si cu Iuda! Tot asa este cu toti cei care leapada apelurile Duhului Sfant!
2:26 Tanarul Samuel crestea mereu, si era placut Domnului si oamenilor.
Verset ce nu a fost comentat.
2:27 Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli, si i-a zis: Asa vorbeste Domnul: Nu M-am descoperit Eu casei tatalui tau, cand erau in Egipt, in casa lui Faraon?
Un om. Eli a murit la 98 de ani (cap. 4,15; vezi cele despre cap. 2,22), cand Samuel a fost suficient de in varsta spre a fi recunoscut ca profet si ca probabil succesor al lui Eli ca Judecator (cap. 3,19-21). Avant in vedere ca desigur ca a trecut un oarecare timp intre cele doua avertizari solemne amintite in cap. 2 si 3, se pare probabil ca vizita aceasta a profetului nenumit a avut loc curand dupa consacrarea lui Samuel. Altfel, nu exista nici un motiv vadit pentru ce sa nu fi putut aduce Samuel amandoua soliile de la Domnul.
Cat de indelung rabdator este Dumnezeu! Saul, de pilda, a primit avertizare dupa avertizare, si i s-au dat multi ani in care sa cugete asupra problemelor, inainte ca in cele din urma sa aleaga sa ia lucrurile in propriile maini. Se poate sa fi fost multi ani intre aceasta avertizare catre Eli si cea amintita in cap. 3, si posibil mult mai multi ani pana la moartea lui Eli, raportata in cap. 4.
Dar Eli s-a supus fata de pretentiile rudeniei, mai degraba decat a-si indeplini datoria fata de Dumnezeu in folosul poporului. Virtutea nu, nu e mostenita, ci dobandita. Fiii lui Eli au mostenit o raspundere sacra si un nume onorabil, totusi prin egoism ei au devenit in asa masura slujitorii lui Satana, incat sa merite plangerile generale ale poporului. Cand tatal lor nu si-a exercitat autoritatea, el a fost avertizat ca intocmai asa cum respectul si cinstea dau nastere la un seceris al caracterului si utilului, tot asa semanarea lipsei de respect si a necinstei are drept rezultat durere si dezamagire
(v. 32). ,,Legea servirii de sine este legea nimicirii de sine” (DA [1940 ed.] 624).
2:28 Eu l-am ales dintre toate semintiile lui Israel, ca sa fie in slujba Mea, in preotie, ca sa se suie la altarul Meu, sa arda tamaia, si sa poarte efodul inaintea Mea; si am dat casei tatalui tau toate jertfele mistuite de foc si aduse de copiii lui Israel.
Verset ce nu a fost comentat.
2:29 Pentru ce calcati voi in picioare jertfele Mele si darurile Mele, care am poruncit sa se faca in locasul Meu? Si cum se face ca tu cinstesti pe fiii tai mai mult decat pe Mine, ca sa va ingrasati din cele dintai roade luate din toate darurile poporului Meu Israel?
Verset ce nu a fost comentat.
2:30 De aceea, iata ce zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Spusesem ca si casa ta si casa tatalui tau au sa umble totdeauna inaintea Mea. Si acum, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta! Caci voi cinsti pe cine Ma cinsteste, dar cei ce Ma dispretuiesc, vor fi dispretuiti.
Verset ce nu a fost comentat.
2:31 Iata ca vine vremea cand voi taia bratul tau si bratul casei tatalui tau, asa incat nu va mai fi nici un batran in casa ta.
Verset ce nu a fost comentat.
2:32 Vei vedea un potrivnic al tau in locasul Meu, in timp ce Israel va fi coplesit de bunatati de Domnul; si nu va mai fi niciodata nici un batran in casa ta.
Verset ce nu a fost comentat.
2:33 Voi lasa sa ramana la altarul Meu numai unul dintr-ai tai, ca sa ti se topeasca ochii de durere si sa ti se intristeze sufletul; dar toti ceilalti din casa ta vor muri in floarea varstei.
Verset ce nu a fost comentat.
2:34 Si iata semnul celor ce se vor intampla celor doi fii ai tai Hofni si Fineas: amandoi vor muri intr-o zi.
Intr-o zi. Dupa cum Hofni si Fineas s-au purtat cu violenta cu lucrurile Domnului, tot asa ei aveau sa aiba parte de o moarte violenta. Sperand ca sa-i intoarca de la caile lor rele, Dumnezeu a tras la o parte cortina viitorului. Ar fi fost natural sa se astepte ca atunci cand fiii au auzit aceasta prorocie, ei sa-si fi schimbat viata lor, cu scopul de a evit sa recolteze implinirea ei. Facand aceasta profetie, Dumnezeu a prevazut pur si simplu soarta lor – El n-a predestinat-o. El, care cunoaste sfarsitul de la inceput, cunoaste tot ceea ce afecteaza exercitarea liberei alegeri. Avertizandu-i pe oameni despre cele ce contin viitorul pentru ei, Dumnezeu dovedeste universului ca oamenii merg asa de departe cu alegerea lor libera, ca nici chiar aceasta cunoastere nu-i va impiedica.
2:35 Eu Imi voi pune un preot credincios, care va lucra dupa inima Mea si dupa sufletul Meu; ii voi zidi o casa statatoare, si va umbla totdeauna inaintea Unsului Meu.
Un preot credincios. Scriptura nu indica preotul in care s-a implinit aceasta profetie. Unii comentatori cred ca ea se refera la Tadoc, din linia lui Eleazar, caruia Solomon i-a dat preotia, cand a fost demis Abiatar, din linia lui Itamar din cauza colaborarii lui cu Adonia intr-o incercare de a-si asigura tronul lui Solomon (1 Regi 2,27.35). Altii cred ca ea se refera la Hristos, in timp ce altii socotesc ca profetia s-a implinit in Samuel si lucrarea lui. Dar invatatura cea de seama a acestei declaratii trebuie gasita in faptul ca omul nu poate impiedica implinirea finala a dorintei lui Dumnezeu de a reface chipul Sau in inima omului. Lui Israel i-a fost dat serviciul sanctuarului, cu tot simbolismul lui amanuntit, pentru a ilustra mijloacele prin care lucreaza Dumnezeu. Totusi, chiar daca preoti si conducatori il resping, planul lui Dumnezeu, care nu cunoaste nici graba, nici intarziere, se misca inca in mod ferm spre inainte catre implinirea lui deplina. Daca omul alege sa faca astfel, el se poate uni cu Hristos in aducerea la indeplinire a acestei tinte; daca el refuza, n-are decat sa se condamne pe sine insusi. El nu Il poate invinui pe Dumnezeu de conspiratie impotriva lui.
ELLEN G. WHITE COMENTEAZA
1–36 PP, p. 571–580 1–3 PP, p. 571
3 TM, p. 438
6–10 PP, p. 571
9 MH, p. 479
11 PP, p. 572
12 3T, p. 472; 4T, p. 516
12–16 PP, p. 576
12–17 PK, p. 416
17 PP, p. 576, 580, 609
18 CT , p.488, 537; PP, p. 573; 3T, 472; 4T, p. 516
19 PP, p. 572
22–24 3T, p. 472
22–25 PP, p. 577
23–25 2T, p. 620; 4T, p. 199
25 PP, p. 580
26 PP, p. 573
27–30 PP, p. 577
30 AH, p. 28; CH, p. 50, 102; CSW, p. 138; CT, p. 374, 426; FE, p. 81; MH, p. 180; ML 284; MM 36; PK 485; PP 529, 579; SL 19, 66; 2T 40; 4T 538; 5T 136, 268, 304, 424, 448; 6T 144, 356; 7T 193; 8T, p. 123, 153
35 PP, p. 578
2:36 Si oricine va mai ramane din casa ta va veni sa se arunce cu fata la pamant inaintea lui, pentru un ban de argint si pentru o bucata de paine, si va zice: Pune-ma, te rog, in una din slujbele preotiei, ca sa am o bucata de paine sa mananc.
Verset ce nu a fost comentat.