2:27 Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli, si i-a zis: Asa vorbeste Domnul: Nu M-am descoperit Eu casei tatalui tau, cand erau in Egipt, in casa lui Faraon?
Un om. Eli a murit la 98 de ani (cap. 4,15; vezi cele despre cap. 2,22), cand Samuel a fost suficient de in varsta spre a fi recunoscut ca profet si ca probabil succesor al lui Eli ca Judecator (cap. 3,19-21). Avant in vedere ca desigur ca a trecut un oarecare timp intre cele doua avertizari solemne amintite in cap. 2 si 3, se pare probabil ca vizita aceasta a profetului nenumit a avut loc curand dupa consacrarea lui Samuel. Altfel, nu exista nici un motiv vadit pentru ce sa nu fi putut aduce Samuel amandoua soliile de la Domnul.
Cat de indelung rabdator este Dumnezeu! Saul, de pilda, a primit avertizare dupa avertizare, si i s-au dat multi ani in care sa cugete asupra problemelor, inainte ca in cele din urma sa aleaga sa ia lucrurile in propriile maini. Se poate sa fi fost multi ani intre aceasta avertizare catre Eli si cea amintita in cap. 3, si posibil mult mai multi ani pana la moartea lui Eli, raportata in cap. 4.
Dar Eli s-a supus fata de pretentiile rudeniei, mai degraba decat a-si indeplini datoria fata de Dumnezeu in folosul poporului. Virtutea nu, nu e mostenita, ci dobandita. Fiii lui Eli au mostenit o raspundere sacra si un nume onorabil, totusi prin egoism ei au devenit in asa masura slujitorii lui Satana, incat sa merite plangerile generale ale poporului. Cand tatal lor nu si-a exercitat autoritatea, el a fost avertizat ca intocmai asa cum respectul si cinstea dau nastere la un seceris al caracterului si utilului, tot asa semanarea lipsei de respect si a necinstei are drept rezultat durere si dezamagire
(v. 32). ,,Legea servirii de sine este legea nimicirii de sine” (DA [1940 ed.] 624).