2:1 Ana s-a rugat, si a zis: Mi se bucura inima in Domnul, Puterea mea a fost inaltata de Domnul; Mi s-a deschis larg gura impotriva vrajmasilor mei, Caci ma bucur de ajutorul Tau.
Mi se bucura inima in Domnul. Aceasta a doua vizita la Silo a fost de o natura cu totul diferita de cea raportata in cap. 1. Atunci, povara Anei a fost o mijlocire pentru ea insasi; acum ea este o mare litanie de lauda. Ca rezultat al deplinei ei supuneri fata de Domnul, ea este fericita pentru privilegiul de a-I inapoia Creatorului ceea ce El ii daduse ei. Facand asa, ea face experienta celei mai inalte forme de bucurie, deoarece nu invatase ea sa aprecieze indurarea Lui iubitoare intrun fel cu totul nou? Ea Il lauda pe Dumnezeu ca autor al indurarii descoperita cu impreuna Lui simtire fata de cei neajutorati. Ea dobandeste o noua viziune a puterii Lui, acum evident in stapanirea de catre El a fortelor ascunse ale naturii, in impiedicarea tacita a fortelor raului care ar fi descurajat-o si ar fi invins-o, si pricinuind imprejmuirea raului insusi spre a contribui peste masura de mult la adancimea si plinatatea bucuriei ei. Ea intelege din nou legamantul facut cu stramosii ei, ca copiii lui Dumnezeu trebuie sa ajunga o binecuvantare pentru toate popoarele. Cantarea de bucurie a Anei a fost o profetie inspirata despre David si Mesia (PP, p. 572).
Experienta Anei s-a dovedit a fi cea mai mare binecuvantare care putea sa vina in viata Peninei. Dumnezeu a fost tot atat de dornic sa o salveze pe Penina atat cat era sa o salveze si pe Ana. Cum putea El sa implineasca aceasta in mod mai efectiv decat aratand exaltarea unui suflet care s-a increzut in El si care n-a platit rau pentru rau? Astfel a fost si metoda lui Hristos in incercarea de a-l castiga pe Simon leprosul – aratand binecuvantarea care putea veni pentru Maria Magdalena (Marcu 14,3-9; Luca 7,37-50). Simion a invatat lectia sa si a devenit un ucenic serios (DA, p. 567, 568). A invatat si Penina lectia ei?