18:1 David sfarsise de vorbit cu Saul. Si de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, si Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el.
David sfarsise. Naratiunea continua fara intrerupere. Saul, promitand rasplatiri atragatoare pentru cel care-l rapune pe Goliat (cap. 17,25), il cauta pe David si se intereseaza cine este el. Daca inseram cap. 16,14-23 intre versetele 9 si 10 ale capitolului 18, cum fac unii comentatori, atunci primul contact al lui Saul cu David ar fi pe frontul de lupta si motivul pentru tulburarea mintala a lui Saul ar fi cuvintele de lauda primite de David din partea poporului (v. 6,7). Daca, totusi, raportul este in ordine cronologica, intrebarea lui Saul (cap. 17,55) ar putea fi explicata presupunand ca Saul daduse atat de putina atentie umilului cantaret cu lira in rastimpul tulburarii lui mintale, incat nu stia cine era David. In acest caz, cap. 16,21 ar fi privit ca amintind evenimentul de mai tarziu. Varianta ultima pare mai plauzibila (vezi cele despre cap. 16,21). In orice caz, deoarece David a fost atat un erou militar, cat si un cantaret inspirat, nu este de mirare ca Saul ,,nu l-a lasat sa se intoarca in casa tatalui sau” (cap. 18,2). Vezi si cele despre cap. 17,15.
Sufletul lui Ionatan. Miscatoarea prietenie dintre David si Ionatan este un exemplu clasic de ingemanare a inimilor, fiecare recunoscand in celalalt aceleasi idealuri si bucurandu-se de prietenia acestuia. Ionatan isi exprimase deja dezaprobarea fata de atitudinea tatalui sau si de felul lui de a actiona (cap. 14,29). Pentru el, raspunsurile umile si spirituale ale lui David la intrebarile lui Saul, prin care acesta dadea lui Dumnezeu toata slava pentru realizarile sale, au fost ca apa rece si racoritoare pentru un calator obosit si insetat. Probabil ca, pentru Ionatan, eroul de la Micmas, au urmat ceasuri triste de dezamagire si deceptie din cauza lipsei de profunzime spirituala. Putin a inteles Ionatan ca, cu totul necunoscut lui, aceeasi credinta in Dumnezeu si supunere fata de calauzirea si ocrotirea Sa, formau o alta viata cateva mile mai la sud.
18:2 In aceeasi zi, Saul a oprit pe David, si nu l-a lasat sa se intoarca in casa tatalui sau.
Saul a oprit. David a ajuns la curtea lui Saul, ca membru permanent al familiei regale. Ar fi dificil de crezut ca relatarea din cap. 16,14-23 ar urma acestei actiuni a lui Saul (vezi cele despre cap. 18,1).
18:3 Ionatan a facut legamant cu David, pentru ca-l iubea ca pe sufletul lui.
Legamant. Facut probabil mai tarziu si raportat aici ca introducere la relatarea prieteniei dintre David si Ionatan. Legamantul prieteniei trebuie sa fi fost rezultatul nenumaratelor conversatii, al expeditiilor dure facute impreuna, al afectiunii mature. In placuta prietenie a acestor doua suflete infocate si devotate este privilegiul nostru sa vedem ceva din simtamintele lui Hristos care, intr-o zi, observa in viata rascumparatilor Lui aceeasi profunzime spirituala, aceeasi umilinta a sufletului, acelasi spirit calm, aceeasi ascultare fata de vesnicele principii ale adevarului care au stapanit propria Lui inima cand a fost pe pamant. Vazand astfel rodul muncii sufletului Sau, va fi multumit (Isaia 53,11). Ce bucurie va fi in cer pentru asemanarea in caracter a celor care vor ramane impreuna pentru vesnicie!
18:4 A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David; si i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul si incingatoarea lui.
Ionatan a scos. Iubirea lui pentru David a fost atat de mare incat el a fost gata sa spuna asa cum a spus Ioan Botezatorul secole mai tarziu: ,,Trebuie ca El sa creasca, iar eu sa ma micsorez” (Ioan 3,30). El a vazut in David ceea ce visase odata ca ar fi putut ajunge el. Toate trasaturile bune ale celor doi eroi erau cimentate intr-o iubire adevarata, iar Ionatan si-a dat seama de faptul ca fericirea consta mai mult in a iubi decat a fi iubit. Hristos ne-a iubit atat de mult incat S-a dezbracat, de buna voie, de Sine Insusi de orice prerogativa divina (Filipeni 2,6-8) ca sa poata sadi aluatul adevarului in orice om (Ioan 1,9).
18:5 David se ducea si izbutea oriunde-l trimitea Saul; a fost pus de Saul in fruntea oamenilor de razboi, si era placut intregului popor, chiar si slujitorilor lui Saul.
Se ducea... oriunde. Ca si Moise la curtea lui Faraon, David a primit instruire in chestiunile administrative, lucru care avea sa-i foloseasca in anii ce stateau sa vina. El a fost asezat intr-o pozitie din care a putut sa vada viata din unghiuri diferite si i s-a dat puterea spirituala de a face deosebire intre bine si rau. Ca si Daniel, David si-a pastrat integritatea intr-un mediu pe care nu si-l alesese el si nu s-a temut de contaminare. Dumnezeu nu ezita sa puna pe oameni chiar in vartejul egoismului omenesc, pentru ca El stie: cu cat noaptea este mai intunecoasa, cu atat mai stralucitoare va fi lumina lor. David, care fusese un fiu ascultator in casa tatalui sau, Isai, s-a dovedit acum vrednic ca ambasador credincios al imparatului.
A fost pus. Saul a respectat promisiunea de a onora pe barbatul care fusese gata sa accepte provocarea pe care n-o acceptasera proprii sai soldati. Desi ceva mai mult decat un tinerel, David a dat dovada de un discernamant atat de evident, incat a fost acceptat cu draga inima de catre toti. Minunatele lui trasaturi de caracter erau vizibile. Aceasta nu inseamna ca el a inlocuit pe Abner, care a ramas capetenia ostirii.
18:6 Pe cand veneau ei, la intoarcerea lui David de la omorarea Filisteanului, femeile au iesit din toate cetatile lui Israel inaintea imparatului Saul, cantand si jucand, in sunetul timpanelor si alautelor, si scotand strigate de bucurie.
Verset ce nu a fost comentat.
18:7 Femeile care cantau isi raspundeau unele altora, si ziceau: Saul a batut miile lui, iar David zecile lui de mii.
Verset ce nu a fost comentat.
18:8 Saul s-a maniat foarte tare, si nu i-a placut vorba aceasta. El a zis: Lui David ii dau zece mii si mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseste decat imparatia.
Nu-i mai lipseste. Nu este dat nici un interval de timp intre anuntarea alegerii de catre Dumnezeu a altui om ,,mai bun decat tine” (cap. 15,28) ca imparat si aceasta experienta a lui David la curtea imparatului. Desi este probabil ca trecusera mai multi ani, Saul cu siguranta ca era continuu atent la semnele de recunoastere ale barbatului care avea sa-i urmeze la tron (vezi v. 9). De curand el se dovedise incapabil in fata filistenilor si daca n-ar fi fost curajoasa fapta de vitejie a acestui ciobanas el si-ar fi putut pierde viata. Totusi, a fost suparat la gandul ca acest flacau, pe care el il onorase si il adusese atat de aproape de el, putea sa castige afectiunea poporului si a ostirii. Ce fel de recunostinta putea fi aceasta? Din nou Saul a dat frau liber simtamintelor sale de nemultumire si banuielilor lui rele, pana cand mintea a fost in cele din urma tulburata.
18:9 Si din ziua aceea Saul a privit cu ochi rai pe David.
Verset ce nu a fost comentat.
18:10 A doua zi, duhul cel rau, trimis de Dumnezeu, a apucat pe Saul, care s-a infuriat in mijlocul casei. David canta, ca si in celelalte zile, si Saul era cu sulita in mana.
Duhul cel rau. Vezi cap. 16,15.16. Cu toate ca ingaduie ispitei sa vina, Dumnezeu nu ademeneste niciodata pe oameni la pacat (Iacov 1,13; comp. cu 1 Corinteni 10,13).
S-a infuriat. (engl. ,,a profetizat”, RSV). Forma verbala care se intalneste aici, desi este adesea folosita despre adevarata profetie, se poate referi si la soptirile profetilor falsi. Starea de dementa extatica a lui Saul se datora unui spirit de patima violenta, probabil in speranta de a impresiona pe curteni cu sfintenia lui.
David canta. Ce contrast intre acesti doi barbati! Indemnat de o furie oarba, Saul se uita la sulita lui, cu scopul premeditat de a ucide pe David. David, simtind probabil pericolul si intelegand cauza patimii lui Saul, tinea harpa cu care cauta sa usureze tensiunea psihica a imparatului.
18:11 Saul a ridicat sulita, zicandu-si in sine: Voi pironi pe David de perete. Dar David s-a ferit de el de doua ori.
Verset ce nu a fost comentat.
18:12 Saul se temea de David, pentru ca Domnul era cu David si Se departase de la el.
Saul se temea. Motivul temerii lui Saul fata de David era convingerea ca Dumnezeu Se indepartase de el in favoarea lui David. Dar Se indepartase oare Domnul, in mod deliberat, de Saul, sau imparatul Il lepadase pe Tatal sau ceresc? Deoarece a dat omului libertatea de a alege, Dumnezeu nu-l impiedica pe om prin forta daca acesta nu-I asculta sfatul. Adam a lepadat pe Dumnezeu cand a cedat sugestiilor vrajmasului. Dumnezeu l-a lepadat? Pavel a persecutat in mod deliberat biserica lui Hristos. Dumnezeu l-a lepadat? Daca este asa, cum a putut Pavel sa afirme mai tarziu: ,,Isus Hristos a venit in lume ca sa mantuiasca pe pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu” (1 Timotei 1,15)?
Prin slujirea lui David, Domnul apela la inima impietrita a lui Saul, invitandu-l sa se intoarca si sa inteleaga puterea vindecatoare a lui Dumnezeu in favoarea lui. Cu toate ca se descalificase iremediabil ca imparat, Saul mai putea gasi salvare ca individ (vezi cele despre cap. 15,23.35).
18:13 L-a indepartat de langa el, si l-a pus mai mare peste o mie de oameni. David iesea si intra in fruntea poporului;
L-a indepartat. Din propriul lui punct de vedere egoist, una dintre cele mai mari greseli ale vietii lui Saul a fost atunci cand a indepartat pe David de la curtea lui si l-a facut ,,capetenie peste o mie”. Muzica melodioasa a lui David nu avea sa mai usureze durerea lui Saul. Nimeni altul nu era in stare sa-l inalte pe imparat in fata publicului asa cum facuse David, mergand ,,oriunde-l trimitea Saul” (v. 5). Obsedat de dorinta de a ucide pe David, Saul a ales sa refuze in continuare sa-si umileasca inima si sa se intoarca la Tatal sau ceresc.
18:14 izbutea in tot ce facea, si Domnul era cu el.
Izbutea. Sau ,,era plin de succes”, dupa cum forma verbului ebraic lasa sa se inteleaga. Greselile oamenilor de la putere in tratarea subordonatilor lor, pot fi foarte usor folosite de acestia ca trepte spre succes, daca actioneaza cu intelepciune. David a acceptat cu toata smerenia sa fie retrogradat, deoarece se pare ca asa ceva s-a intamplat, si, in rolul lui cel nou, a castigat admiratia intregului Israel. N-a invinuit pe nimeni pentru aceasta retrogradare si nu s-a plans de tratamentul nedrept. David a ramas acelasi suflet luminat, cu inclinatii spirituale, care fusese intotdeauna. Mult iubit de Domnul, el a primit, in ciuda maniei imparatului, tocmai instruirea de care avea nevoie inainte de a primi raspunderile conducerii. Dumnezeu adapteaza disciplina vietii la nevoile particulare ale fiecarui individ care-si propune sa fie credincios datoriei incredintate.
18:15 Saul, vazand ca izbutea totdeauna, se temea de el;
Verset ce nu a fost comentat.
18:16 dar tot Israelul si Iuda iubeau pe David, pentru ca iesea si intra in fruntea lor.
Iesea si intra. Sarcinile date lui David au fost de asa maniera incat l-au tinut in mod constant in centrul atentiei publice.
18:17 Saul a zis lui David: Iata, iti voi da de nevasta pe fiica mea cea mai mare Merab: numai sa-mi slujesti cu vitejie, si sa porti razboaiele Domnului. Dar Saul isi zicea: Nu vreau sa-mi pun mana mea pe el, ci mana Filistenilor sa fie asupra lui.
Sa-mi slujesti cu vitejie. Aici se vad in contrast izbitor doua personalitati distincte, Saul, duplicitar si viclean, si David, simplu si cinstit. Pe Saul nu numai ca-l tulbura constiinta, dar in taina se temea si de popor, care-l iubea pe David si care isi manifesta credinciosia fata de el. Invidios pentru fiecare cuvant de lauda adus tanarului, Saul a recurs la o dubla actiune – capitalul de baza al omului egoist – lingusire pe fata si complotare in ascuns. Se pare ca, la inceput, David nu si-a dat seama de cursele intinse pentru el. A acceptat atat promovarea cat si retrogradarea cu acelasi spirit de umilinta si colaborare. Inima lui fiind curata inaintea lui Dumnezeu, el era preocupat numai de indeplinirea eficienta a sarcinii care ii era data si nu-i pasa de pericolul la care se expunea.
Nu vreau sa-mi pun mana mea pe el. Saul inca nu era dispus sa ia in mod direct viata lui David. El spera sa-si implineasca planul in mod indirect, pentru ca sa evite dusmania poporului.
18:18 David a raspuns lui Saul: Cine sunt eu, si ce este viata mea, ce este familia tatalui meu in Israel, ca sa fiu ginerele imparatului?
Cine sunt eu? In mod evident, Merab, fiica mai mare a lui Saul- numele ei inseamna ,,crestere, ,,inmultire” (vezi Isaia 9,6.7) – fusese fagaduita lui David ca parte a recompensei pentru uciderea lui Goliat (1 Samuel 17,25) sau in speranta de a-l convinge sa accepte riscul atacurilor in continuare asupra filistenilor. Ezitarea lui David de a se casatori cu Merab poate sa fi aparut din faptul ca el nu era in situatia de a procura zestrea ceruta.
18:19 Venind vremea cand Merab, fata lui Saul, avea sa fie data lui David, ea a fost data de nevasta lui Adriel, din Mehola.
Avea sa fie data. La inceput iritat de refuzul lui David, Saul n-a putut sa-si ascunda neplacerea lui crescanda pentru noua capetenie numita in slujba; el a dat pe Merab lui Adriel, ,,ajutorul meu este Dumnezeu”, presupunand ca acest cuvant este arameic.
Din Mehola. Abel-Mehola, locul de nastere al lui Elisei, era o cetate nu departe de Bet-San (1 Regi 4,12; 19,16), probabil la rasarit de Iordan la Tell el Maqlub, o asezare identificata pe vremuri cu Iabes-Ghilead (vezi cele despre Judecatori 7,22). Duplicitatea lui Saul ar fi trebuit sa deschida ochii lui David, dar deoarece el credea ca si ceilalti sunt sinceri ca si el, s-a supus cu blandete in fata anularii de catre Saul a primului contract de casatorie.
18:20 Mical, fata lui Saul, iubea pe David. Au spus lui Saul, si lucrul i-a placut.
Verset ce nu a fost comentat.
18:21 El isi zicea: I-o voi da ca sa-i fie o cursa, si sa cada sub mana Filistenilor. Si Saul a zis lui David pentru a doua oara: Astazi imi vei fi ginere.
Sa-i fie o cursa. In complotul pe care-l urzea, Saul s-a gandit sa se foloseasca de Mical, fiica lui, ca sa-si aduca la indeplinire planul sau ticalos de nimicire a lui David. El avea sa ceara o astfel de zestre care in orice caz avea sa implineasca scopul lui intr-un fel si mai bun daca ar fi fost posibil daca i-ar fi dat pe Merab lui David. Saul era foarte bucuros, dar trebuia sa actioneze cu grija, pentru ca David nu trebuia sa stie ca Mical se indragostise de el.
Pentru a doua oara. Sau a doua oara (RSV), cu referire la aceea ca aceasta era a doua propunere a lui Saul pentru David.
18:22 Saul a dat slujitorilor sai urmatoarea porunca: Vorbiti in taina lui David, si spuneti-i: Iata ca imparatul e binevoitor fata de tine, si toti slujitorii lui te iubesc; fii acum ginerele imparatului.
A dat slujitorilor sai urmatoarea porunca. Luand in mod deliberat pe Merab de la David, Saul a folosit metode ascunse ca sa-l informeze ca era inca dorit ca ginere. El a aranjat sa-l prinda pe David in cursa prin intermediul unei campanii de barfe de la curte. Probabil ca slujitorii insisi n-au inteles rolul pe care l-au jucat in acest scenariu.
18:23 Slujitorii lui Saul au spus aceste lucruri la urechile lui David. Si David a raspuns: Credeti ca este usor sa fii ginerele imparatului? Eu sunt un om sarac si de putina insemnatate.
Eu sunt un om sarac. Poate ca aici David a dat glas nedumeririi privind dubla actiune a lui Saul. Totusi el n-a fost suparat, crezand probabil ca hotararea lui Saul se datora propriei lui saracii.
18:24 Slujitorii lui Saul i-au spus ce raspunsese David.
Verset ce nu a fost comentat.
18:25 Saul a zis: Asa sa vorbiti lui David: Imparatul nu cere nici o zestre; ci doreste o suta de preputuri de ale Filistenilor, ca sa-si razbune pe vrajmasii lui. Saul avea de gand sa faca pe David sa cada in mainile Filistenilor.
Nici o zestre. Interesul lui David fusese trezit cu mult tact, pentru a nu da nastere la nici o suspiciune. De fapt, ideea ii placea foarte mult. In felul acesta, el putea sa razbune pe Israel impotriva vechiului lui vrajmas si sa castige mana tinerei femei care parea sa fie mai potrivita chiar decat sora ei mai mare, dar care poate ca nu se putea casatori inaintea acesteia (vezi Geneza 29,26). Deoarece parintii au facut aranjamente de casatorie, David n-a banuit nimic rau in intentiile lui Saul.
O suta de preputuri. Basoreliefurile egiptene zugravesc multe din acestea, taiate de la vrajmasii cazuti; aduse imparatului si numarate inaintea lui ca dovada a biruintei. Propunerea lui Saul a fost astfel in acord cu obiceiul pagan al vremii.
18:26 Slujitorii lui Saul au spus aceste cuvinte lui David, si David a primit ce i se ceruse, pentru ca sa fie ginerele imparatului. Inainte de vremea hotarata,
Inainte de vremea hotarata. Mai degraba ,,inainte ca zilele sa fi fost expirate”. Aceasta propozitie apartine versetului 27.
18:27 David s-a sculat, a plecat cu oamenii lui, si a ucis doua sute de oameni dintre Filisteni; le-a adus preputurile, si a dat imparatului numarul intreg, ca sa fie ginerele imparatului. Atunci Saul i-a dat de nevasta pe fiica sa Mical.
Doua sute de oameni. Saul ceruse o suta. Imparatul facuse atat de mare publicitate, incat acum a fost obligat sa isi tina promisiunea. In felul acesta, Dumnezeu a indreptat din nou atentia lui Saul asupra barbatului pe care avea placerea sa-l onoreze.
18:28 Saul a vazut si a inteles ca Domnul era cu David; si fiica sa, Mical, iubea pe David.
Verset ce nu a fost comentat.
18:29 Saul s-a temut din ce in ce mai mult de David, si toata viata i-a fost vrajmas.
I-a fost vrajmas. Supararea cauzata de esuarea planului lui a marit ura lui Saul fata de David. Dar, in loc sa se supuna lui Dumnezeu, Saul a continuat sa se framante din cauza mandriei ranite. Prestigiul lui David era mai mare ca oricand Acum, stapanit cu totul de un duh rau, mintea intunecata de ganduri triste a lui Saul a cautat in mod asiduu o noua cursa pentru vrajmasul sau, devenit acum ginere.
ELLEN G. WHITE COMENTEAZA:
PP 649-652
1 Ed 157
1-5 PP 649
6-8 PP 650
13-16 PP 651
17-25.28 PP 652
18:30 Domnitorii Filistenilor ieseau la lupta; si ori de cate ori ieseau, David avea mai multa izbanda decat toti slujitorii lui Saul, si numele lui a ajuns foarte vestit.
Verset ce nu a fost comentat.