18:5 David se ducea si izbutea oriunde-l trimitea Saul; a fost pus de Saul in fruntea oamenilor de razboi, si era placut intregului popor, chiar si slujitorilor lui Saul.
Se ducea... oriunde. Ca si Moise la curtea lui Faraon, David a primit instruire in chestiunile administrative, lucru care avea sa-i foloseasca in anii ce stateau sa vina. El a fost asezat intr-o pozitie din care a putut sa vada viata din unghiuri diferite si i s-a dat puterea spirituala de a face deosebire intre bine si rau. Ca si Daniel, David si-a pastrat integritatea intr-un mediu pe care nu si-l alesese el si nu s-a temut de contaminare. Dumnezeu nu ezita sa puna pe oameni chiar in vartejul egoismului omenesc, pentru ca El stie: cu cat noaptea este mai intunecoasa, cu atat mai stralucitoare va fi lumina lor. David, care fusese un fiu ascultator in casa tatalui sau, Isai, s-a dovedit acum vrednic ca ambasador credincios al imparatului.
A fost pus. Saul a respectat promisiunea de a onora pe barbatul care fusese gata sa accepte provocarea pe care n-o acceptasera proprii sai soldati. Desi ceva mai mult decat un tinerel, David a dat dovada de un discernamant atat de evident, incat a fost acceptat cu draga inima de catre toti. Minunatele lui trasaturi de caracter erau vizibile. Aceasta nu inseamna ca el a inlocuit pe Abner, care a ramas capetenia ostirii.