18:17 Saul a zis lui David: Iata, iti voi da de nevasta pe fiica mea cea mai mare Merab: numai sa-mi slujesti cu vitejie, si sa porti razboaiele Domnului. Dar Saul isi zicea: Nu vreau sa-mi pun mana mea pe el, ci mana Filistenilor sa fie asupra lui.
Sa-mi slujesti cu vitejie. Aici se vad in contrast izbitor doua personalitati distincte, Saul, duplicitar si viclean, si David, simplu si cinstit. Pe Saul nu numai ca-l tulbura constiinta, dar in taina se temea si de popor, care-l iubea pe David si care isi manifesta credinciosia fata de el. Invidios pentru fiecare cuvant de lauda adus tanarului, Saul a recurs la o dubla actiune – capitalul de baza al omului egoist – lingusire pe fata si complotare in ascuns. Se pare ca, la inceput, David nu si-a dat seama de cursele intinse pentru el. A acceptat atat promovarea cat si retrogradarea cu acelasi spirit de umilinta si colaborare. Inima lui fiind curata inaintea lui Dumnezeu, el era preocupat numai de indeplinirea eficienta a sarcinii care ii era data si nu-i pasa de pericolul la care se expunea.
Nu vreau sa-mi pun mana mea pe el. Saul inca nu era dispus sa ia in mod direct viata lui David. El spera sa-si implineasca planul in mod indirect, pentru ca sa evite dusmania poporului.