17:37 David a mai zis: Domnul, care m-a izbavit din gheara leului, si din laba ursului, ma va izbavi si din mana acestui Filistean. Si Saul a zis lui David: Du-te, si Domnul sa fie cu tine!
Va izbavi. Saul ceruse odata lucruri mari de la Dumnezeu si incercase lucruri mari pentru El. Totusi mandria si inaltarea de sine ii umplusera inima, iar acum orice obstacol parea de netrecut. In efortul sau de a se indreptati pe sine, el uitase ca la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta. Cum putea Dumnezeu sa-l impresioneze mai bine cu privire la lipsa lui decat lasandu-l pe David sa arate ocrotirea providentiala care fusese si peste el in trecut! Duhul lui Dumnezeu stapanise odata pe Saul. Acum el avea ocazia sa vada ce ar fi putut fi daca nu s-ar fi razvratit impotriva acestui Duh. El se afla din nou in dilema. Daca refuza sa lase pe David sa lupte, ostirea avea sa astepte de la el, ca imparat, sa apere cauza lor. Daca il lasa pe David sa lupte, si Goliat in ucidea, batalia urma sa fie pierduta si Israel ar fi ajuns din nou in robie la filisteni. Ca sa-si salveze viata si reputatia, de aceea a trimis Saul pe David sa lupte. Dar chiar mijlocul folosit de Saul in efortul de a-si salva reputatia ca imparat si conducator a avut ca rezultat pierderea ei (cap. 18,6-9). A devenit evident ca, fara Dumnezeu, Saul era lipsit de putere in fata vrajmasilor sai (cap. 14,24; comp. cu 15,23) si ca biruintele din trecut, pe care si le arogase, erau de la Dumnezeu.