17:32 David a zis lui Saul: Nimeni sa nu-si piarda nadejdea din pricina Filisteanului acestuia! Robul tau va merge sa se bata cu el.
David a zis lui Saul. Ce contrast! Un ciobanas smerit incurajeaza un razboinic experimentat si plin de succes al lui Israel! Saul, singurul urias al lui Israel (cap. 10,23) a inteles ca el ar fi putut fi acela care sa accepte provocarea lui Goliat, dar constiinta lui vinovata l-a facut sa tremure si sa fie plin de teama. Daca in inima lui ar fi fost iubire pentru Dumnezeu, aceasta ar fi fost suficienta spre a alunga orice teama; dar el nu avea iubire pentru Dumnezeu in inima Samuel In locul ei era doar ,,chinul” unei constiinte vinovate (vezi 1 Ioan 2,5; 4,18). David, pe de alta parte, dadea pe fata acel spirit de optimism si de curaj adevarat, care sunt semnul unui ,,cuget curat inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor” (Fapte 24,16; comp. cu Psalmul 51,10.11). David era pe atat de curajos pe cat era Saul de fricos.