16:2 Samuel a zis: Cum sa ma duc? Saul are sa afle, si ma va ucide. Si Domnul a zis: Sa iei cu tine un vitel, si sa zici: Vin sa aduc o jertfa Domnului.
Sa iei... un vitel. Era intru totul normal si potrivit pentru profet sa viziteze Betleemul ca sa aduca o jertfa. Chivotul era inca la Chiriat-Iearim. Este stiut ca sanctuarul a fost la Nob, cel putin pentru o perioada a domniei lui Saul (cap. 21,1-6), dar nu ni se spune daca primele sarbatori au fost tinute acolo, cum fusesera la Silo. De la incetarea ducerii de jertfe la Silo, acestea erau aduse in diferite cetati de pe cuprinsul tarii (PP 609). La astfel de adunari de jertfe, profetul instruia pe popor cu privire la maretul plan de mantuire si il indemna sa-i trimita pe tineri la diferitele scoli ale profetilor pentru ca sa ridice nivelul intelectual si spiritual al natiunii. In felul acesta imparatul nu avea de ce sa puna sub semnul intrebarii vizita lui la Betleem. Cat priveste poporul, aceasta era o lucrare obisnuita de slujire facuta de profet, asemenea unei adunari districtuale de astazi.
Sa zici: ,,Vin sa aduc o jertfa”. Nu era de interes public ca actul ungerii lui David sa fie cunoscut de indata. N-a fost facut in acelasi fel chiar si ungerea lui Saul? Cei 30 de batrani care au raspuns atunci invitatiei de a lua parte la eveniment, au stiut ei oare de ce daduse Samuel lui Saul scaunul de onoare? Ei n-au fost de fata la discutia dintre Samuel si Saul, dupa sarbatoare (cap. 9,25). Nici ei si nici chiar slujitorul lui Saul n-au fost martori la ungerea timpurie (cap. 9,27 la 10,1). Nici familia lui Saul n-a aflat de ungere decat in timpul adunarii de la Mitpa organizata pentru alegerea unui imparat (cap. 10,20-27). Ungerea lui Saul a fost pentru el o declaratie a planului lui Dumnezeu pentru viata lui. El a fost invitat dar nu obligat sa accepte chemarea lui Dumnezeu. O astfel de ungere nu-i dadea lui nici o autorizatie sa initieze actiunea de instalare propriu-zisa, in mod public, ca imparat. Raportul arata in mod clar ca, si dupa alegerea sa la Mitpa, Saul s-a intors acasa si a asteptat ca Domnul sa-l conduca in urmatoarele miscari.
Singura deosebire dintre ungerea de catre Samuel a lui Saul si calatoria lui la locuinta lui Isai a fost ca, de data aceasta, exista deja un imparat, banuitor la fiecare miscare pe care o facea profetul de cand acesta anuntase lepadarea sa de catre Domnul. Aceasta sensibilitate a fost, fara indoiala mult marita prin ezitarea lui Samuel de a se uni cu imparatul in inchinare. Intre capitolele 15 si 16 poate sa fi existat un considerabil interval de timp.