15:24 Atunci Saul a zis lui Samuel: Am pacatuit, caci am calcat porunca Domnului, si n-am ascultat cuvintele tale; ma temeam de popor, si i-am ascultat glasul.
Am pacatuit. Inainte de anuntul facut de Samuel ca Dumnezeu il lepadase pe Saul ca imparat (v. 23), Saul si-a aparat in mod energic felul sau de a actiona. Numai cand sentinta a fost pronuntata si pedeapsa a ajuns sa fie cunoscuta, el a fost dispus sa admita abaterea de la porunca divina. Saul n-a reusit sa faca dovada unei vieti schimbate, care insoteste ,,intristarea dupa voia lui Dumnezeu”. De fapt, intristarea lui a fost ,,intristarea lumii” (2 Corinteni 7,9-11). Nu dorinta sincera de a face ce este drept a fost aceea care l-a indemnat sa faca aceasta marturisire, ci teama de a pierde imparatia. Numai cand a fost confruntat cu aceasta perspectiva, el a simulat pocainta, cu scopul de a salva, daca era posibil, pozitia sa ca imparat. Marirea omeneasca insemna pentru el mai mult decat aprobarea divina.