15:17 Samuel a zis: Cand erai mic in ochii tai, n-ai ajuns tu capetenia semintiilor lui Israel, si nu te-a uns Domnul ca sa fii imparat peste Israel?
Cand erai mic. O traducere literala a textului ebraic din v. 17 permite fie forma ,,macar [sau, cand] tu [ai fost] mic in proprii tai ochi, n-ai [fost] tu [facut] capetenia semintiilor lui Israel?” sau ,,macar ca tu [esti] mic in proprii tai ochi, nu [esti] tu capetenia semintiilor lui Israel?” In textul ebraic verbele sunt mai degraba presupuse decat exprimate, iar traducerea in engleza (in romana) cere ca ele sa fie adaugate. Presupunand ca aici Samuel se refera la experienta avuta, traducerea KJV (Cornilescu ) foloseste timpul trecut, in timp ce RSV si alte traduceri moderne considera ca el se gandeste la afirmatia lui Saul din v. 15 si astfel se adreseaza lui, in termeni ai prezentului. Traducerea KJV intelege pe Samuel ca facand un contrast intre umilinta anterioara a lui Saul si mandria lui prezenta, iar RSV si alte traduceri iau afirmatia ca un contrast intre subordonarea exprimata a lui Saul fata de vointa poporului (v. 15), o smerenie falsa, si numirea sa divina ca imparat al lui (v. 17).
Expresia ,,te-a uns Domnul ca sa fii imparat peste Israel” apare ca fiind o simpla repetare a declaratiei precedente: ,,n-ai ajuns tu capetenia semintiilor lui Israel?” Ba mai mult, Saul justifica purtarea sa pe temeiul ca ,,poporul” a fost care ,,a crutat cele mai bune” din prada, lasand sa se inteleaga ca el nu fusese in stare sa-l opreasca (v. 15). Conform cu RSV, Samuel contesta fuga de raspundere a lui Saul – ,,tu esti mic in proprii tai ochi”, adica incapabil sa exerciti un control efectiv asupra oamenilor tai – cu declaratia solemna ca el era conducatorul lor. In v. 17-19, Samuel continua apoi sa reaminteasca lui Saul de raspunderea pe care o avea. Samuel (1) il unsese ca imparat numindu-l astfel conducatorul lui Israel, (2) il trimisese impotriva amalecitilor si (3) ii poruncise sa-i nimiceasca cu desavarsire. Pentru ce nu ascultase? Chestiunea ascultarii este totdeauna centrala in relatiile noastre cu Dumnezeul cerurilor.
Conform cu KJV, Samuel ii amintea aici lui Saul de declaratia sa de pe vremea ungerii lui (cap. 9,21), cand dintr-o pozitie umilita el fusese inaltat la pozitia de conducator al lui Israel. Nu este planul lui Dumnezeu sa puna pe servii Sai acolo unde sa nu poata fi incercati (ispititi) si planul lui nu este nici sa-i arunce in mijlocul ispitei, unde, daca ei cad, El trebuie sa-i ierte si apoi sa le ingaduie sa continue in pacat. Mai degraba dorinta Lui este ca ei sa poata castiga batalia impotriva pacatului aici si acum. Duhul Sfant a dus pe Hristos in pustie ca sa fie ispitit de Satana (Marcu 1,12). Lui Saul i s-a dat o dovada de necontestat ca Domnul il iubeste si ca avea sa fie ajutorul lui permanent. Niciodata n-a putut sa spuna ca Dumnezeu, cunoscand natura lui egoista, nu i-a dat ocazie sa faca binele si sa-si invinga trasaturile rele de caracter. Faptul ca Dumnezeu i-a dat o alta inima (1 Samuel 10,9) nu inseamna ca Saul nu se putea intoarce la vechiul lui fel de viata, daca dorea acest lucru. Avea Saul sa se inalte? Atunci Dumnezeu trebuia sa-l umileasca.