14:42 Saul a zis: Aruncati sortul intre mine si fiul meu Ionatan. Si sortul a cazut pe Ionatan.
A cazut pe Ionatan. Mintea cercetatoare poate foarte bine sa intrebe: pentru ce a ingaduit Dumnezeu ca sortul sa cada pe Ionatan in loc de Saul, vazand ca primul era nevinovat, iar ultimul daduse de multe ori dovada clara ca este vinovat? Desigur ca Dumnezeu nu aprobase juramantul pe care-l obtinuse Saul (v. 24, 29) si ca nu era de acord cu executarea lui Ionatan, dupa ce il calauzise in mod atat de minunat in timpul zilei. Dar ca si in zilele lui Hristos, cand a ingaduit ca Acela care era nevinovat sa fie condamnat, Dumnezeu a aratat calea cea rea a conducatorilor lui Israel, tot asa si acum, ingaduind ca sortul sa cada pe Ionatan, Dumnezeu a aratat foarte clar calea cea rea a imparatului. Saul, care isi incepuse domnia cu toata smerenia, cazuse acum intr-o jalnica stare de indreptatire de sine. Daca vreo experienta extraordinara nu avea sa-i arate scuturandu-l in asa fel incat sa-l scoata din amagirea ca un imparat nu putea gresi, Saul avea sa isi submineze autoritatea de conducator.