14:39 Caci viu este Domnul, Izbavitorul lui Israel: chiar daca l-ar fi savarsit fiul meu Ionatan, va muri. Si nimeni din tot poporul nu i-a raspuns.
Chiar daca l-ar fi savarsit... Ionatan. De ce n-a spus Saul: ,,chiar daca l-ar fi savarsit imparatul”? Ii spusese oare cineva lui Saul ca Ionatan gustase mancare? Tacerea Domnului insemna dezaprobare divina, si Saul a hotarat ca in tabara era pacat. Poporul isi aratase mereu si mereu credinciosia in timpul zilei, si constiinta lui Saul fara indoiala ca arata cu un deget acuzator catre propria lor inima. Dar poate ca pentru a acoperi propriul lui simtamant de vinovatie, el a acuzat, de fapt, pe fiul sau, care, sub conducerea lui Dumnezeu infaptuise o mare victorie. Intocmai dupa cum el lasase sa se inteleaga la Ghilgal ca greseala nu era a lui, ci a lui Dumnezeu, tot asa si acum, el a lasat sa se inteleaga ca el, ca imparat, era liber de greseala. Probabil ca el a simtit ca poporul nu era vinovat. De aceea, singurul care putea fi gresit ar fi fiul sau. Tot asa si conducatorii din zilele lui Hristos se socoteau fara repros si au votat pentru ca merele Erou al mantuirii noastre sa poarte blestemul pentru intreaga natiune. Buimaciti peste masura de nesabuita violenta a lui Saul, barbatii lui Israel nu i-au raspuns deloc. Cand Dumnezeu tacea si cand poporul tacea, ce putea sa faca Saul decat sa arunce sortii.