13:14 dar acum, domnia ta nu va dainui. Domnul Si-a ales un om dupa inima Lui, si Domnul l-a randuit sa fie capetenia poporului Sau, pentru ca n-ai pazit ce-ti poruncise Domnul.
Domnia. Saul n-a prezentat ca scuza faptul ca intelesese gresit instructiunile lui sau ca ele n-au fost lamurit aratate. Pe de alta parte, el a recunoscut deschis calcarea premeditata a instructiunilor primite in favoarea propriei lui dorinte. Compara pozitia lui Saul cu aceea a lui Adam in gradina Edenului sau pune-o in contrast cu aceea a lui Hristos pe muntele ispitirii. Inainte de a merge in pustie pentru a fi ispitit de diavolul, Hristos primise asigurarea ca este Fiul preaiubit al lui Dumnezeu. Sase saptamani mai tarziu, lihnit de foame si necunoscand ce se afla in fata Lui, El a asteptat cu rabdare calauzirea divina. Cand se parea ca este neluat in seama, istovit si inspaimantat de incordare psihica, atunci a incercat Satana sa-I clatine increderea in Cuvantul lui Dumnezeu. Dar acolo unde n-a reusit Adam si unde Saul a ales calea care duce in jos, Hristos a castigat!
Mustrarea lui Samuel a fost pronuntata in asa fel incat sa invite la cainta si umilinta, dar in zadar. Insasi prezenta profetului ar fi trebuit sa-i aduca aminte de ravna si interesul altruist al acestuia din lunile trecute. Saul a cautat sa se indreptateasca invinuindu-l pe Samuel ca a gresit. Cum s-a intamplat cu Saul, asa a fost omul in toate vremurile. Cand apasa necazurile, teama de pericolul iminent mareste sensibil activitatea mintii si da nastere unei nerabdari de a rezolva problema cat mai repede. Intr-o astfel de tensiune, ratiunea cu privire la datorie este orbita fiind inlocuita cu o condamnare critica indreptata impotriva altora si cu o puternica hotarare de a indreptati cursul actiunii astfel alese. Increderea anterioara in ocrotirea si purtarea de grija a lui Dumnezeu lasa loc unei necredinte cinice si, in final, revoltei.