12:10 Au strigat iarasi catre Domnul, si au zis: Am pacatuit, caci am parasit pe Domnul, si am slujit Baalilor si Astarteelor; izbaveste-ne acum din mana vrajmasilor nostri, si-Ti vom sluji.
Au strigat. Aceasta implorare consta din doua parti: (1) marturisirea incapatanarii lor de a nu urma Calauza lor, si (2) o cerere de eliberare, insotita de fagaduinta de a servi de aici inainte in mod credincios lui Dumnezeu. Dar se pare ca omul este pururea incapabil sa invete din experienta altora. El urmeaza propriile lui inclinatii pana ce este aproape prea tarziu si, in cele din urma, disperat, recunoaste propria lui nevoie de ajutor din exterior. El crede ca a invatat din lectia primita si ca nu va mai cadea niciodata.
Solomon, de pilda, a intrat in laboratorul vietii si a incercat orice cale imaginabila de a obtine fericirea. Dar in fiecare experienta el n-a gasit nimic altceva decat ,,desertaciune si goana dupa vant” (Eclesiastul 1,14.17; 2,11.15.17.23.26 etc.). In cele din urma, el a ajuns la concluzia ca temerea de Domnul si ascultarea de poruncile Lui constituie toata datoria omului (Eclesiastul 12,13). Dar chiar cu astfel de exemple in fata lor oamenii curand dau uitarii concluziile inteleptului pana cand nu parcurg aceeasi cale ei insisi si dovedesc spre propria lor multumire ca ceea ce omul seamana este sigur ca si secera.