11:1 Nahas, Amonitul, a venit si a impresurat Iabesul din Galaad. Toti locuitorii din Iabes au zis lui Nahas: Fa legamant cu noi, si-ti vom fi supusi.
Nahas, Amonitul. Numele Nahas este obisnuitul cuvant ebraic pentru ,,sarpe”. Sarpele era o decoratie de seama in templele pagane din Palestina. Copiii lui Israel au considerat ca este bine sa pastreze sarpele de arama dupa experienta lor cu serpii veninosi din pustia Tin, la plecarea lor din Cades (Numeri 20,1; 21,5-9, comp. cu 2 Regi 18,4). Vazand importanta care se dadea sarpelui in toate religiile vecinilor lor, israelitii venerau si ei de mult timp sarpele despre care ei credeau ca i-a salvat in pustie (comp. cu Ezechia 8,7-12), Mai tarziu, pe timpul lui Ezechia, sarpele de arama a fost nimicit, din cauza unei astfel de inchinari (2 Regi 18,4). Avand in vedere ca numele oamenilor aveau in compunere nume ale diferitelor zeitati, fara indoiala ca lui Nahas i-a fost dat un nume care insemna anumite caracteristici ale sarpelui, ca intelepciunea si agilitatea.
Iabes din Galaad. Invatatii au localizat initial cetatea aceasta pe dealurile care domina Wadi Yabis (Iabes) cam la 7 mile la rasarit de raul Iordan. Dar aceasta ar fi fost prea departe pentru oamenii din Iabes din Galaad sa duca trupurile lui Saul si Ionatan in aceeasi noapte in care au coborat de pe zidul din Bet-San corpurile mutilate ale acestor barbati. Arheologul Nelson Glueck a descoperit mai multe urme de dovezi care l-au facut sa identifice Iabesul de Galaad cu movilele actuale de la Tell et-Meqherch si Tell Abu Kharaz, cam 1 mila la rasarit de Iordan, care domina raul Yabis, dupa ce iese din trecatoarea adanca dintre dealurile Ghileadului si curge spre apus impreuna cu Iordan (The River Jordan, pag. 159-167). Cetatea aceasta fusese localitatea celor 400 de fecioare, ale caror parinti au fost ucisi pentru ca n-au vrut sa ia parte la razboiul civil impotriva lui Beniamin, si care fusesera date de sotii acelei semintii dupa nimicirea aproape totala a ei (Judecatori 21,8-14).
Cu multi ani inainte de Nahas, Israel fusese supus amonitilor timp de 18 ani. Avea sa fie numai natural ca amonitii, care mai resimteau infrangerea lor prin bratul lui Iefta, sa caute o ocazie de a recastiga controlul asupra Galaadului. Gaditii si jumatate din semintia lui Manase aveau pamant bogat, udat de raurile Iaboc, Yabis si Yarmuc. Bine asezate, departe de caldura desertului, viile si frumoasele lor pasuni erau obiectul invidiei neamurilor desertului de rasarit. Iabesul din Galaad se ridicase din ruinele vremurilor apuse, dar probabil ca locuitorii lui nu uitasera pedeapsa brutala primita dupa problema cu Beniamin. Dar mai puternica decat dusmania de moarte dintre oamenii din Iabes din Galaad si propriul lor neam a fost ura pe care Amon o nutrea fata de tot Israelul ca rezultat al infrangerii administrate lor de Iefta.