11:11 A doua zi, Saul a impartit poporul in trei cete. Au patruns in tabara Amonitilor in straja diminetii, si i-au batut pana la caldura zilei. Cei ce au scapat, au fost risipiti, si n-au mai ramas doi laolalta dintre ei.
In straja diminetii. La vechii evrei, noaptea era impartita in trei straji militare. Prima straja este amintita in Plangeri 2,19. Ghedeon si ostirea lui au cazut asupra madianitilor la inceputul strajii de mijloc (Judecatori 7,19). A fost in timpul strajii a treia sau straja ,,diminetii” cand Moise si-a intins toiagul si apele Marii Rosii s-au intors acoperind pe egiptenii care ii urmareau (Exod 14,24-27). Aici, Saul si cele trei cete ale sale care au marsaluit toate noaptea, au cazut asupra amonitilor, care nu banuiau nimic, in timpul strajii diminetii, exact inainte de a se lumina de ziua, si lupta a durat pana la amiaza. Deruta a fost completa, nici macar doi inamici n-au fost lasati impreuna.
Multe dintre providentialele eliberari ale lui Dumnezeu au venit in timpul acesta la lumina. David a putut sa se gandeasca la eliberarea de la Marea Rosie atunci cand canta: ,,seara vine plansul, iar dimineata veselia” (Psalmul 30,5). In cuvintele strajerului care raspunde: ,,Vine dimineata si este tot noapte” (Isaia 21,12), dimineata a adus bucurie pentru batranii din Iabes, dar noaptea condamnarii pentru Nahas si cei care l-au urmat Soarta pe care o pregatise pentru oamenii cetatii asediate s-a intors asupra capului lui in masura dubla.
A fost in straja diminetii cand cel cu care se lupta Iacob a spus: ,,Lasa-ma sa plec, caci se revarsa zorile” (Geneza 32,26). Zorile zilei noi a adus cu sine mangaiere si asigurare. A fost in straja diminetii (cea de-a patra straja, dupa socoteala vremurilor romane), cand Isus a venit la barca batuta de furtuna pe marea Galileii si a linistit inimile ucenicilor, tulburati de indoieli cu privire la mesianitatea Lui (vezi Matei 14,25). A fost in straja diminetii cand Cerul a trimis ingerul cel puternic cu viteza luminii la mormantul din afara portilor Ierusalimului sa culce la pamant garda de ostasi si sa strige: ,,Fiul lui Dumnezeu, vino afara; Tatal Tau Te cheama” (DA 779, 780).
Saul nu s-a oprit sa intrebe pe batranii din Iabes pentru ce nu venisera la Samuel cand trebuia sa fie ales un imparat. El n-a intrebat nimic despre trecutul lor, oricare putea el sa fie. Ei aveau nevoie de ajutor, iar Duhul lui Dumnezeu a pus stapanire pe el venindu-le in ajutor. Dumnezeu este mult mai interesat de atitudinea cuiva dupa recunoasterea greselilor decat de greselile in sine. Prin comportarea lor de mai tarziu, oamenii din Iabes au dovedit ca trait experienta unei adevarate schimbari a inimii (1 Cronici 10,11,12).