1:3 Omul acesta se suia in fiecare an din cetatea sa la Silo, ca sa se inchine inaintea Domnului ostirilor si sa-I aduca jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni si Fineas, preoti ai Domnului.
Se suia. Deoarece el locuia cam la numai 10 sau 12 mile de cortul intalnirii din Silo, era natural pentru Elcana, ca levit, sa fie prezent regulat la cele tei sarbatori ale anului (vezi cele despre Exod 23,14-17; Levitic 23,2), si mai ales la prima si cea mai importanta, Pastele, la inceputul primaverii. Aceasta sarbatoare, care simbolizeaza eliberarea israelitilor din Egipt, mai indrepta inimile lor si catre marele Miel pascal, Isus, care, prin jertfa Lui cea mare, a realizat calea pentru rascumpararea omului din casa robiei spirituale (1 Corinteni 5,7). Desi serviciile lui nu erau solicitate la sanctuar, totusi, ca multi alti leviti din timpul perioadei judecatorilor (Judecatori 17,8.9), Elcana sa suit ca un israelit obisnuit cu propriile jertfe spre a-i incuraja pe vecinii sai si spre a le da o buna pilda. Desi el traia in mijlocul unui mediu rau, spiritualitatea lui era evident de un nivel inalt. Chiar daca Hofni si Fineas erau stricati, Elcana era credincios in inchinarea si aducerea lui de jertfe. Aceasta era adevarat si despre Ana si Simeon de pe vremea lui Hristos (Luca 2,25-38). Acelasi lucru ar trebui sa fie adevarat si in vremurile moderne. Credinciosia cuiva fata de Hristos nu trebuie sa fie dependente de faptele altora.
Fii ai lui Eli. Chiar si in acea vreme timpurie, nepotismul – favoritismul fata de rudele cuiva de a le numi in slujba – prinsese radacini tari in Israel. In timp ce spectrul somajului ii confrunta pe levitii raspanditi in fiecare semintie, trei membri ai familiei lui Eli – tatal si doi fii – si-au asigurat existenta, independent de faptul ca doi dintre ei nu aveau calificarea morala pentru slujba. O astfel de nedreptate este intotdeauna un factor care contribuie la nemultumire si razvratire.