3:19 in care S-a dus sa propovaduiasca duhurilor din inchisoare,
In care. [,,Prin care”, KJV]. Sau ,,cu privire la care”, ,,in virtutea caruia”. Nu s-a ajuns inca la o concluzie unanima, daca ,,in care” [,,prin care”] se refera la ,,Duhul” (v. 18) sau la ideea generala din
v. 18.
Unii dintre cei care accepta exprimarea ,,in duh” din v. 18 (vezi comentariul de acolo) sustin ca prin cuvintele ,,in care” se face referire la ,,duh” si considera ca in v. 19 se declara ca intre rastignire si inviere Domnul Hristos ,,a predicat” asa-ziselor spirite imateriale ale antediluvienilor. Totusi, din adoptarea exprimarii ,,in duh” nu reiese neaparat concluzia aceasta. In plus, ea este total nebiblica si trebuie deci respinsa (vezi mai jos, la ,,duhurilor”).
Urmatoarele trei explicatii date acestui pasaj dificil sunt toate in armonie cu invatatura generala a Scripturii cu privire la starea omului in moarte:
1. 1. Cuvintele ,,in care” [,,prin care”, KJV] se refera la substantivul propriu ,,in Duhul” [KJV] (adica Duhul Sfant) si deci in v. 19 se declara ca Domnul Hristos a predicat antediluvienilor prin Duhul Sfant, care a condus lucrarea lui Noe.
2. 2. Cuvintele ,,in care” [,,prin care”, KJV] se refera la exprimarea preferata, ,,in duh” (ca in traducerea Cornilescu), care se refera la preexistenta Domnului Hristos, care, la fel ca starea Sa de dupa inviere, cand a primit o natura proslavita, poate fi descrisa prin cuvintele ,,in duh”. Compara cu declaratia ,,Dumnezeu este Duh” (vezi comentariul de la Ioan 4,24). Domnul Hristos le predica antediluvienilor ,,cand se facea corabia”, deci in timpul preexistentei Sale. Vezi comentariul de la Evrei 9,14.
3. 3. Cuvintele ,,in care” [,,prin care”, KJV] se refera la v. 18 ca un tot, iar v. 19 inseamna ca, in virtutea mortii si invierii Sale inca viitoare, Domnul Hristos ,,a mers si a predicat” antediluvienilor ,,in duh”, prin lucrarea lui Noe. In virtutea faptului ca avea sa fie ,,omorat in trup”si ,,inviat in duh” (v. 18), prin Noe El a predicat mai dinainte mantuirea, iar persoanele care au primit-o ,,au fost scapate prin apa”. La fel, doar prin ,,invierea lui Isus Hristos” poate botezul sa ne mantuiasca (v. 21).
Cea dintai dintre aceste trei explicatii e posibila doar daca este adoptata exprimarea ,,de Duhul” (vezi comentariul de la v. 18). A doua si a treia se armonizeaza mai bine cu constructia greaca (a versetelor 18, 19), cu contextul imediat si cu pasajele paralele din Vechiul Testament.
[,,De asemenea”, KJV]. [KJV: ,,in care S-a dus de asemenea sa propavaduiasca duhurilor din inchisoare”]. Aceste cuvinte fac referire la pronumele ,,ne” (v. 18). Planul ca la Golgota Domnul Isus ,,sa ne aduca la Dumnezeu” a fost disponibil si pentru antediluvieni. De fapt nu exista alta solutie pentru ca oamenii sa poata scapa din robia diavolului (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 4,12).
S-a dus sa propovaduiasca. Este accentuat faptul ca a propavaduit, nu ca a mers. Cuvantul tradus ,,propovaduit” (kerusso) este cuvantul folosit pentru predicarea Domnului Hristos pe cand era pe pamant. Cu privire la timpul cand a avut loc predica la care se face referire aici, vezi comentariul de la v. 20.
Duhurilor. Gr. pneumata, pluralul lui pneuma, ,,vant”, ,,suflare”, ,,spirit” (vezi comentariul de la Luca 8,55; vezi si comentariul de la Numeri 5,14). Suflarea [,,respiratia”] este una din caracteristicile de baza ale fiintelor vii si, printr-o figura de vorbire (sinecdota), in care o parte caracteristica a unui lucru reprezinta totul/intregul, pneuma inseamna ,,persoana”. Compara cu 1 Corinteni 16,18, unde ,,duhul meu” inseamna ,,eu”; vezi si Galateni 6,18; 2 Timotei 4,22 etc., unde ,,duhul vostru” inseamna ,,voi” (compara cu Filipeni 4,23). Vezi comentariul de la Evrei 12,9.23; compara cu Numeri 16,22; 27,16. Asadar cuvantul ,,duhurilor” poate face referire la fiintele umane
vii. De fapt se pare ca prima parte a versetului 20 identifica aceste duhuri cu oamenii care traiau pe pamant chiar inainte de Potop. Ele erau fiinte umane tot atat de reale si vii ca si cele ,,opt suflete” din v. 20.
Unii sustin ca din cap. 3,18–20 si cap. 4,6 reiese ca sufletul este nemuritor, ca omul este constient dupa moarte si ca in intervalul dintre crucificare si inviere Domnul Hristos a coborat in Hades, taramul figurat al celor morti (vezi comentariul de la Matei 11,23), pentru a le predica sufletelor imateriale care lancezeau acolo. Dar logica acestui punct de vedere cere ca ,,duhurile” la care se face referire aici sa fi fost intr-un fel de purgatoriu pe vremea cand Domnul Hristos le-a predicat si deci scopul predicarii Sale sa fi fost de a le oferi o a doua ocazie la mantuire si astfel posibilitatea de a iesi din purgatoriu. Dar cei mai multi din protestantii care cred ca Petru sustine aici starea constienta a omului dupa moarte, ar fi scandalizati sa accepte doctrina papala a purgatoriului si doctrina la fel de nebiblica a unei a doua ocazii. Cei care sustin ca aici Petru sprijina credinta lor in asa-zisa nemurire naturala a sufletului, trebuie de asemenea sa explice de ce Domnul Hristos ar fi partinitor fata de duhurile pacatosilor morti din timpul lui Noe si nu le-ar da si oamenilor din celelalte generatii o ocazie asemanatoare.
Scripturile arata lamurit ca doar in aceasta viata poate omul sa accepte mantuirea si ca la moarte timpul sau de har se incheie (vezi comentariul de la Matei 16,27; Luca 16,26–31; Romani 2,6; Evrei 9,27; compara cu Ezechiel 18,24; Apocalipsa22,12). Ele de asemenea invata ca mortii nu sunt constienti (vezi comentariul de la Psalmi 146,4; Eclesiastul 9,5.6; Matei 10,28; Ioan 11,11; 1 Tesaloniceni 4,13; vezi si comentariul de la Genesa 2,7; Eclesiastul 12,7). Asadar conceptia ca aceste duhuri sunt fiinte imateriale, constiente, in stare de a auzi si de a accepta Evanghelia, contrazice numeroasele invataturi clare ale Scripturii. Ar trebui observat faptul ca Petru nu spune ca Domnul Hristos a predicat duhurilor imateriale.
A argumenta ca oamenii din timpul lui Noe nu au avut ocazii suficiente sa fie salvati inseamna a trece cu vederea faptul ca Noe era un ,,propovaduitor al neprihanirii” pentru generatia sa (2 Petru 2,5) si ca ei au lepadat in mod intentionat solia pe care Dumnezeu le-o trimisese prin el (1 Petru 3,20, vezi comentariul de acolo). ,,Indelunga rabdare a lui Dumnezeu” n-ar mai fi fost ,,in asteptare, in zilele lui Noe, cand se facea corabia” (v. 20), daca celor pe care Dumnezeu ii chema cu atata dragoste nu li s-ar fi dat ocazia de a crede si de asculta.
Inchisoare. Gr. phulake, ,,straja”, ,,paza”, deci un loc unde oamenii erau supravegheati si paziti, o ,,inchisoare”. Contextul este cel care hotaraste daca Petru vorbeste aici la propriu sau la figurat. Daca este inteleasa al propriu, aceasta ,,inchisoare” ar fi, asa cum sustin unii, un loc unde sufletele celor decedati, ca duhurile din v. 19, sunt pazite pana cand li se hotaraste soarta. Daca este inteles la figurat, cuvantul ,,inchisoare” se refera la starea spirituala a ,,duhurilor” ,,razvratite”. Pentru folosirea figurata a cuvantului ,,inchisoare”, vezi Isaia 42,7; compara cu Isaia 61,1; Luca 4,18. Cat de legati erau antediluvienii in inchisoarea pacatului este evident din Genesa 6,5–13 si din faptul ca numai opt persoane au scapat din ea (1 Petru 3,20). Numai Domnul Hristos poate sa-i elibereze pe oameni din obiceiurile si dorintele rele prin care ii incatuseaza Satana.