2:8 si o piatra de poticnire, si o stanca de cadere. Ei se lovesc de ea, pentru ca n-au crezut Cuvantul, si la aceasta sunt randuiti.
Piatra de poticnire. Apostolul citeaza acum din Isaia 8,14. Compara cu citatul similar al lui Pavel, in Romani 9,32. Natiunea iudaica a fost atat de mult ofensata de solia Domnului Hristos despre neprihanirea prin credinta incat au crucificat chiar persoana care venise sa satisfaca cele mai adanci dorinte de pace din inimile lor. Ei au refuzat chiar mijloacele prin care Dumnezeu vroia sa-i zideasca si sa-i intareasca, individual si ca natiune (vezi Vol. IV, pp. 32, 33).
Cadere. [,,Jignire”, KJV]. Gr. skandalon, ,,bat de cursa”, ,,arc de cursa”, care, atunci cand e atins de un animal, sare si inchide cursa (vezi comentariul de la 1 Corinteni 1,23). La fel, omul care Il leapada pe Domnul Isus Hristos isi semneaza propria hotarare de moarte.
Se lovesc. [,,Se impiedica”, KJV]. Domnul Hristos a venit pentru a fi piatra pe care omul sa calce pentru a ajunge la mantuire, pace cu Dumnezeu si fericire vesnica. Dar, atunci cand refuza sa calce pe piatra pentru a urca, oamenii ,,se lovesc”, lucru pentru care ,,piatra” in sine nu e deloc vinovata. Vezi comentariul de la Ioan 3,19.
Cuvantul. Adica Evanghelia Domnului Isus Hristos, asa cum este descoperita in Scripturi (vezi comentariul de la cap. 1,23; 2,2). ,,Cei necredinciosi” refuza sa primeasca indurarea Domnului Hristos.
Randuiti. Dumnezeu i-a ,,randuit” la mantuire pe aceia care Il primesc pe Domnul Hristos, si la osanda pe cei care-L leapada. Alegand sa-L primeasca sau sa-L lepede pe Domnul Hristos, oamenii se alatura de bunavoie unei grupe sau alteia si astfel sunt randuiti sa aiba parte de soarta pe care Dumnezeu a pregatit-o mai dinainte pentru grupa aceea. Cand alege sa-L lepede pe Domnul Hristos, omul renunta de bunavoie la singurul mijloc de mantuire (vezi Faptele Apostolilor 4,12). Dumnezeu a declarat ca cel neascultator va fi spulberat de catre ,,piatra” (Matei 21,44). Consecintele incalcarii au fost ,,randuite” de Dumnezeu. Astfel, atunci cand iudeii L-au lepadat pe Domnul Hristos, si-au sigilat soarta ca natiune (vezi Vol. IV, pp. 30–36; vezi comentariul de la 1 Corinteni 1,23). In ce priveste prestiinta si predestinatia divina, vezi comentariul de la Ioan 3,17–19; Romani 8,28.29.